Maratonul zapezii Rasnov 2012, Antarctica Romaniei

Pin It

Este data de 18.02.2012.

In anul 2011 impreuna cu Daniel Lixandru si Viorica Gabrian am facut parte dintr-un proiect, pe care l-am socotit a fi  o mare aventura. Ne-am fixat ca obiectiv sa alergam cate un maraton pe fiecare continent. 7 maratoane in 6 luni pe 7 continente! Daniel a numit proiectul “Granitele nu sunt limitele”. Adevarul este ca pe continentele lumii au mai alergat si alti romani, dar au facut-o izolat si niciodata intr-o echipa de trei romani.

Ne-am tinut cat am putut de planificare, fiind nevoiti sa inlocuim pe ultima suta de metri, Australia, cu Noua Zeelanda, marcand astfel alergarea pe ultimul continent locuit, Oceania. Am fost foarte aproape de cel de-al 7 lea continent, Antarctica. Am sperat pana in ultima clipa ca vom ajunge si pe acesta, din Santiago de Chile, de unde mai aveam de parcurs cateva mii de kilometri. Iarna incepuse in Antarctica, iar numarul avioanelor care faceau curse spre acest continent era din ce in ce mai redus, preturile devenisera din ce in ce mai mari, iar banii ne ajungeau doar de dus.
1. Dubai marathon 2011
2. Marakech marathon 2011
3. Georgia Marathon 2011
4. Santiago de Chile Marathon 2011
5. Cluj Napoca Matrathon 2011
6. Belgrad Marathon 2011
7. Rotorua Marathon (Noua Zeelanda) 2011

Dupa intoarcerea in tara m-am tot gandit la maratonul din Antarctica. Un vis, Antarctica, Antarctica! Asa s-a nascut maratonul zapezii Rasnov 2012, construindu-ne o Antarctica a noastra, aici, in inima Romaniei, la Rasnov, in Punctul Zero, la cabana Himalaya.

Vremea a tinut cu noi, daruindu-ne zapada de care aveam nevoie, din ambundenta, cum n-a mai fost de mult prin aceste locuri. Prietenul meu Vasile Dogaru a fost cel care m-a sustinut in organizarea acestui maraton, o facem! Mizam pe participarea a peste 20 de concurenti, cativa dintre prietenii mei maratonisti promitandu-mi ca orice s-ar intampla, vor fi la start. Initial alesesem un traseu care pornea de la cabana Himalaya si care urca pana in Poiana Brasov, cu revenire la cabana Himalaya. Cum traficul pe sosea nu putea fi oprit, iar zapada era mare si dispusa pe ambele parti ale soselei, existand pericolul unor accidentari, am ales in ultima clipa un traseu intre Cabana si Cetatea Rasnov si inapoi, parcurs de 2 ori. Stiam ca aveam cu cateva sute de metri in plus fata de un maraton clasic. Catalina Filip, realizatoarea emisiunii “Aventura urbana” de la TVR si-a manifestat interesul fata de acest maraton, mobilizandu-ne sa luam foarte serios actiunea. Pentru fiecare dintre noi acest maraton era o premiera, nimeni nu mai alergase un maraton in conditii de iarna, aveam serioase rezerve, privind rezistenta organismului nostru pe timp de iarna, dincolo de 30 de kilometri. Tocmai de aceea lista cu maratonistii inscrisi se modifica zilnic, unii intrau pe aceasta, iar altii o paraseau.

Niste nebuni, zicea lumea! Pana la urma, asa cum a proorocit Marian Chiriac in revista Alerg, 20 de concurenti ne-am aliniat la start. Postura de organizator si de concurent este una tare ingrata. In noaptea de dinaintea cursei te culci ultimul, iar dimineata te trezesti primul. La fel s-a intamplat si la Maratonul Pe aici nu se trece si la Maratonul reintregirii neamului romanesc, unde alaturi de colegii mei am facut la fel. Prezenta mea in cursa sper sa ii mobilizeze pe colegii mei. Ilie nu vrea sa moara si a alergat de multe ori iarna peste 30 de km. A testat inainte de a se baga in acest experiment! Cel mai mult ne-a luat sa fixam si sa umflam poarta de la ISOSTAR. Pana la urma i-am gasit locul chiar la intrarea in cabana, langa monument. Am facut o simulare, umfland-o si concluzionand ca instalatia care introduce aer trebuie sa functioneze a doua zi non stop.

Sedinta tehnica a deschis practic maratonul zapezii. Echipa TVR ne confirma ca va fi maine la start si ca ne va urmari pe traseu, iar la final va fi prezenta la festivitatea de premiere, focul de tabara si berbecul la protap. Intr-un oras mic ca Rasnov, maine se intampla ceva! Conditiile deosebite de concurs, frigul, ninsoarea vor pune probleme mari concurentilor. Echipa de medici, venita tocmai de la Braila, va insoti concurentii pe traseu si le va sari in ajutor in caz de nevoie. In plus o salvare din Rasnov este in permanenta gata sa intervina, iar o masina a politiei locale va insoti concurentii aflati in frunte. Apoi arbitrii, voluntarii…Ne-am cunoscut si ne-am incurajat reciproc. Am incercat fiecare sa spunem cate ceva despre noi si despre maraton, pentru ca maratonul este cel care ne uneste pe toti in acest week-end. Dintre noi, Florin este singurul care gandeste si rosteste cu voce tare, ca doreste sa castige un maraton. Am incheiat cu Pasta Party.

Noaptea, dupa miezul noptii, in somn, imi amintesc un ultim detaliu, cobor repede si ii spun lui Vasile sa nu uite sa instaleze un arbitru in fata primariei, un punct foarte important, pentru ca acolo vom schimba directia de mers.
Dimineata am inceput sa ne miscam ca furnicile. Fiecare stie ce are de facut. Totul este acum in mainile lui Vasile. Am emotii si nu ezit, intrebandu-l pe Vasile daca a rezolvat totul. Temperature de afara este de -13 grade, speriat, mai pun pe mine, inca o bluza. Steagurile sunt bine prinse pe suport, iar mesajele de pe tricou, Yes I can, Romania trezeste-te si prima strofa a imnului national, sunt la locul lor. Doua fesuri subtiri pe cap, manusile si 2 perechi de pantaloni, tot subtiri, pe mine. Cam asta-i tot. Ultimii concurenti din Bucuresti si din Brasov apar si ei. In plus la fete, iat-o inscrisa si pe Nana. Cu ea suntem 20!

Camera de televiziune este indreptata spre noi, a urmat cuvantul de deschidere al primarului, imnul Romaniei, Hip, hip, Ura! Hip, hip, Ura!Hip ura! Hip ura! Hip, ura, ura, ura. Romania! Traiasca Romania! Trebuie sa spun ca am tot experimentat acest strigat si la Atena in 2011 si in cadrul proiectului Granitele nu sunt limitele. Incerc sa gasesc acele cuvinte care sa ii mobilizeze pe maratonisti in cursa. Nu pot uita maratonul din Santiago de Chile, atunci cand 20000 de chilieni au strigat inainte de start toti intr-un glas: Chile! Chile! Ne-a incarcat acest strigat chiar si pe noi strainii. Iar despre imnul national ce sa mai vorbim. Chiar daca esti strain, ascultandu-l din multime, esti patruns, desi nu-i imnul tarii tale! Este o forma de respect acordata maratonistilor, care pornesc intr-o cursa de 42 km, in care sportivii isi infrunta si isi depasesc propriile limite.Am simtit asta peste tot in lume, iar la Torino a fost ceva cu totul si cu totul deosebit pentru ca am fost prezent acolo, de doua ori consecutiv. Am fost tare mandru atunci cand cele patru drapele ale mele au fost fixate de camerele de televiziune in timp ce se canta imnul tarii gazda. Cred ca a sosit momentul sa punem putina presiune pe organizatorii de maratoane din Romania, sa schimbe ceva, astfel incat la plecarea in cursa sa fim patrunsi de versurile si de melodia imnului national.
La noi imnul a fost cantat de o fetita din Zarnesti, fiind foarte frig afara, vocea ii tremura de emotie. Si noua la fel. Primarul orasului Rasnov ne-a dat startul, 8, 7.. 3, 2, 1 Start!

 

Drumul este acoperit de zapada batatorita si se poate alerga bine. Vecinii lui Vasile au iesit pe la porti, din curtile lor se aud latraturile furioase ale cainilor care au fost legati astazi, poate pentru prima oara, frustrati ca nu pot alerga liberi pe strada, cum fac ei de obicei, cand vin pe aici la antrenamente. Dupa 3 km iesim din “statiune”, asa alint eu zona, ne oprim la primul punct de hidratare. Rasfirati, impartiti in 3-4 grupuri, vom alerga asa aproape pana la sfarsit. Pe camp, in departare cateva grupuri de caini, latra din ce in ce mai tare, apropiindu-se de noi. La intersectia cu drumul national, masina politiei locale ne astepta. I-am explicat politistului ca nu pe noi trebuie sa ne insoteasca, trebuie sa ajunga concurentii aflati in frunte, pe care sa ii conduca pana la final.

Al doilea punct de hidratare, copiii din Zarnesti luandu-si in serios treaba, turnandu-ne ceai in pahare si trecand in tabelele de arbitraj numerele de concurs. Facem la dreapta pe valea Carbunarii, pe un drum marginit pe ambele laturi, de case, din interiorul carora cainii, foarte agresivi, se izbesc cu furie in gard. Din fata se zareste venind masina de politie, urmata indeaproape de primii trei concurenti. Cateva sute de metri mai sunt pana la trambulina de schi, unde intorc si eu. Ii trec in revista pe colegii mei, constatand cu bucurie ca suntem toti. Ajungem din nou la intersectia unde este amplasat punctul de hidratare, continand alergarea pe strada I.L Caragiale, pana la intersectia cu Drumul National care duce spre Poiana Brasov. Nici nu ne-am asteptat, iat-o si pe Catalina Filip, alergand alaturi de noi, intrebandu-ne vrute si nevrute, provocandu-ne sa ne oprim, lucru care nu se intampla. Cateva sute de metri de urcare, pe drumul national ingust, fara vizibilitate si foarte periculos, si iata ca in departare se zareste parcarea Cetatii Rasnov, de unde traseul nostru, va ocoli spre stanga, urcand catre Cetate, acoperit cu o zapada care ne ajunge pana la glesne. Il cunosc bine pentru ca in urma cu o saptamana, am facut o recunoastere impreuna cu Gica Blajiu, masurand traseul. Doar ca astazi este acoperit cu mai multa de zapada, pentru ca in ultimele zile a nins serios. Incepem a urca spre cetate, o alergare dificila, pe un drum pe care de obicei, urca un tractor, care transporta turistii pana la portile cetatii. Ii salut pe cei cinci concurenti, aflati pe panta de coborare, insemnand ca traversarea cetatii s-a facut in bune conditii.

Un strajer al cetatii, echipat ca ostenii acelor timpuri, ne intampina urandu-ne bun venit in cetatea Rasnov, indicandu-ne poarta pe care trebuie sa intram. Dincolo de poarta si de ziduri, pe o ridicatura se zareste semeata cetatea Rasnov. Asa cum am stabilit cu o zi in urma cu Diana, administratorul cetatii, drumul este curatat, numai bun de urcat, alb, serpuind ca firul unei povesti frumoase. Acelasi agent de paza ca si saptamana trecuta. De data aceasta omul de la paza, care cu o saptamana in urma nu ne-a permis accesul in cetate, este mult mai prietenos si ne indica drumul, tot inainte!
Si urcam pe drumul acoperit de lespezi de piatra, marginit de ziduri, prin care ar inainta doar un car, pana ajungem in dreptul fantanii din cetate. Aici alti doi strajeri ne intampina urandu-ne Bine ati venit! Imi iau doza de Isostar, cobor cu mare atentie lespezile acoperite cu zapada, traversand prin subsolul unei incaperi, ale caror scari dau in exteriorul cetatii. Alergam pe langa zidurile cetatii, pana ajungem in dreptul portii pe unde am intrat in cetate, revenind in drumul care coboara catre Rasnov. In tot acest timp ne insotesc pe traseu si ziaristii de la Gazeta Sporturilor.

Coboram cu atentie pe sosea, indreptandu-ne spre Rasnov, impulsionati de claxoanele masinilor care circulau in ambele sensuri. Iata si intersectia, o iau spre dreapta cam 150 de metri dupa care intorc, continuand sa alerg pe cel mai scurt drum care duce spre cabana Himalaya. Din cand in cand raspund la intrebarile pietonilor, care se intreaba in primul rand ce reprezinta al doilea steag si al cui este. Las punctual de hidratare in urma, traversez drumul national, fiind ajuns din urma de Victor Ilie. De unde a aparut, ca era in fata mea. La primarie a gresit rondul, parcurgand cateva sute de metri in plus, pierzand contactul cu cei din frunte. Mare noroc ca primii trei concurenti n-au gresit drumul, asta si datorita lui Gica, care stia bine traseul, fiind rasnovean. Ii intalnim pe cei din frunte, au la jumatatea cursei cam 3 km fata de noi. Unii dintre caini de pe traseu au inceput sa se obisnuiasca cu noi, stau asezati pe coada, cautand cu privirea un intrus. Iata si cabana, doar o suta de metri si intoarcem. Vad ca Vasile a renuntat la punctual de alimentare dispus in fata cabanei, de teama ca atunci cand maratonistii vor intra in cabana sa-si schimbe echipamentul si vor lua contact cu aerul cald, se vor molesi si nu vor mai relua cursa. Bine gandit! Vremea tine cu noi asa ca sorb o picatura de ceai si fac cale intoarsa, urmarit indeaproape de Gabi.

Iata-l pe colegul meu Bumi din scoala militara, oprind masina si punand in functiune camera fotografica, succes ilie! Pe campul de la marginea Rasnovului 7 caini se pregateau sa ocupe soseaua. L-au scapat pe Gabi, iar acum se pregatesc sa ma ia pe mine in primire. Ce intamplare ciudata, unul dintre ei, cel mai mare, s-a asezat in fata lor, latrand spre ei si tinandu-i in loc, incercand sa le spuna parca, lasati-l in pace. La fel a procedat si la intoarcere, cand tot el, ne-a aparat de caini. Din ce am inteles si de la alti concurenti, cainele i-a aparat si pe ei. Mai sa fie, am gasit explicatia, acest caine a fost intr-o viata anterioara, maratonist. Drumul este din ce in ce mai greu, pentru ca soseaua a fost acoperita de un strat subtire de zapada, pe care masinile il improsca spre noi, udandu-ne la picioare.

A urmat o noua urcare in cetate si o noua trecere. A trecut Gabi primul, eu fiind in spatele lui. Camerele tv isi muta locul, fiind rugat sa mai astept cateva momente, timp pentru ca Gabi sa se departeze suficient de mult, pentru a pierde definitiv contactul cu el. Doua trei vorbe in fata camerelor si pe aici ti-e drumul. Coborarea, traversarea orasului si din nou drumul catre cabana. Masina de politie care a condus concurentii, ajunge in intersectie, insemnand ca avem un castigator. Oare cine-o fi? Din ce in ce mai greu, totul este alb, creindu-ne impresia ca ne aflam in Antrctica. Salutul meu cainelui “politist” care este in acelasi loc, tinand la respect haita de caini. Mainile imi sunt amortite, drept pentru care sunt nevoit sa mut steagurile dintr-o mana in alta.

Ma depaseste Danut Cernat, care imi povesteste ca ar fi vrut la prima trecere pe la cabana sa se opreasca, dar prietenul lui, cu care s-a conversat pana tarziu in noapte, l-a luat la rost, du-te la ostire, pentru tara… si finalizeaza cursa. O depasesc pe Nana care nu mai alearga si merge la pas, apoi pe Bogdan, care se lupta din greu cu crampele musculare. Ultimul punct de hidratare si inca unul suplimentar, cu un ceai cald si a mai ramas putin pana la cabana. Iata-l pe Gica, iesit in intampinare, aflu ca a terminat al doilea si ca a castigat Florin. Pe el l-a tradat echipamentul. Iata si steagurile de la cabana, Nelutu Cretulescu, generalul Rus si medalia. Aventura pentru mine s-a incheiat. “Romania trezeste-te”, imi amintesc ca am rostit la final. Ma echipez si raman in asteptarea colegilor, care inca nu au sosit. Iata-i in sfarsit, pe Viorel, George si Adina. Acum chiar ca s-a terminat.

Nu, inca nu, unul dintre copiii voluntari aflati la cetate, impresionat de efortul nostru, a hotarat sa alerge de la cetate catre cabana, 10 km, in nici un chip n-a vrut sa urce in masina, ne-a spus doamna doctor. Iata-l pe tanarul nostru virusat de maraton, incheind cursa si “umflandu-ne” si el o medalie.

Cupe, plachete, diplome si felicitari! Muzica, foc de tabara si berbecul la protap! Vasile s-a tinut de cuvant. Multumim cabana Himalaya, multumim prof. Vasile Dogaru, multumim prof. Iuliana Savu, gazdele noastre de la cabana Himalaya! Multumim tuturor care au facut posibila desfasurarea acestui eveniment, atat celor care s-au implicat direct, cat si acelora care au actionat in umbra, dar fara de care astazi n-am mai fi zambit atat de frumos.

Fascinati de mitul alergarii unui maraton in Antarctica, 20 de romani au reusit sa sa finalizeze primul maraton de iarna din Romania! A fost o premiera, pentru ca am fost 20, baieti si fete, tineri si varstnici, experimentati si mai putin experimentati. Visul aproape ca s-a implinit, pentru ca m-am simtit timp de 5 ore ca n Antarctica.

Romania, oriunde te-ai afla, urmeaza-ne nu te lasa!

Pin It

3 Raspunsuri

  1. Ionel Ujica spune:

    Sunt alaturi de tine Ilie!
    Vei reusi sa intri si in Cartea Recordurilor! Sunt absolut sigur!

  2. Roxana spune:

    Cu siguranta sunteti un exemplu pentru foarte multi dintre noi..Sportul inseamna sanatate si cred ca fiecare ar trebui sa acorde macar 2 ore pe saptamana pentru cateva exercitii..Exemple avem,totul depinde de noi.. Mult succes in continuare si Dumnezeu sa va dea putere ca sa reusiti pe mai departe.

  3. Maratonul Zapezii - Rasnov 2013, Editia 2 | Ilie Rosu spune:

    [...] Ilie Rosu – Impresii Editia 1 Pin It Postat in categoria Antrenamente | Nu sunt comentarii » Lasa un comentariu [...]

Lasa un comentariu

Atentie: Comentariile vor fi moderate. Nu este nevoie sa trimiteti acelasi comentariul de mai multe ori