Ilie Rosu

Saptamana urmatoare, in 27.06.2008, am revenit. Eram hotarat sa parcurg cei 42 de km. Cunosteam bine traseul si nu eram obosit. Drumul pana la cabana a fost reconfortant si l-am facut cu masina, impreuna cu doua perechi de tineri care aveau aceeasi tinta: cabana Himalaya.
Eram nerabdator sa vad cum stau. Dupa ce am coborat din masina si m-am relaxat 2 ore, m-am decis sa alerg in acea zi. Spre munti norii erau gramada, dar parca nu anuntau nimic grav. Spre Rasnov cerul era senin iar soarele era foarte puternic. La 15.30 am plecat. Stiam ca va fi o cursa grea si ca distanta parcursa cu o sapt

Am inceput sa caut pe INTERNET informatii despre maraton (in special despre maratonul de la Atena). Era clar ca, daca vreau sa termin aceasta cursa, trebuie sa ma antrenez serios si sa fac sacrificii. Pana la 9 noiembrie mai am destul timp. Dar oare unde puteam sa ma antrenez mai bine? In zona Poiana Brasov.

Prietenul meu, care a urcat pe Everest, m-a chemat la cabana Himalaya, situata langa Rasnov, pe un drum care se formeaza din Rasnov, din soseaua Rasnov-Paraul Rece, catre cabana Malaesti. Am plecat catre Brasov, cu un microbuz, dimineata la 6. Cu autobuzul am ajuns la Rasnov, unde s

Incepusem sa alerg constant distante de pana la 25 de km, dupa care ma opream. Aveam o teama sa trec dincolo. Era clar, distanta de 25 de km devenise pentru mine o bariera psihologica. Mi-era teama sa fortez si nu stiam daca organismul meu poate mai mult.

Si a venit o zi, in care, incarcat cu putin din fiecare: nervozitate, disperare, deprimare, imi caut refugiul intr-o cursa de alergat. Ma simteam de parca fusesem lovit de o viitura. Acea zi, 25 mai – 2008, nu prevestea nimic senzational. Eram echipat necorespunzator, nu aveam apa dar voiam pur si simplu sa alerg si sa ma deconectez. Eram