Ilie Rosu

Am inceput sa caut pe INTERNET informatii despre maraton (in special despre maratonul de la Atena). Era clar ca, daca vreau sa termin aceasta cursa, trebuie sa ma antrenez serios si sa fac sacrificii. Pana la 9 noiembrie mai am destul timp. Dar oare unde puteam sa ma antrenez mai bine? In zona Poiana Brasov.

Prietenul meu, care a urcat pe Everest, m-a chemat la cabana Himalaya, situata langa Rasnov, pe un drum care se formeaza din Rasnov, din soseaua Rasnov-Paraul Rece, catre cabana Malaesti. Am plecat catre Brasov, cu un microbuz, dimineata la 6. Cu autobuzul am ajuns la Rasnov, unde sunt asteptat si de unde ne-am indreptat catre cabana. Drumul e pietruit si destul de afectat de masinile care transporta busteni dinspre munte. In departare se vad Bucegii iar pe de o parte si de cealalta a drumului incep sa isi faca aparitia, ca ciupercile dupa ploaie, noi vile si case de vacanta. In timp scurt aceasta zona isi va pierde din salbaticie, se va moderniza, iar ursul va traversa cu frica din ce in ce mai rar raul, care coboara dinspre munte. La exact 6,5 km este cabana Himalaya, care va deveni “km zero” al antrenamentelor mele . La intrarea in cabana flutura afectate de ploaie si vant drapelul Romaniei si cel al Uniunii Europene.

Cabana e din lemn si e dotata cu toate utilitatile. Dispune de suficiente spatii de cazare si este un loc ideal pentru a te odihni si de a practica calaria, tirul cu arcul, escalada, baschetul, tenisul de camp, tenisul de masa. Pentru alpinism, in cateva minute esti in Cheile Rasnoavei.

In cabana e forfota mare. Un grup de copii cu varste intre 6 si 8 ani urmau sa inceapa, tabara de pregatire de o saptamana, pentru supravietuire si viata in munti. Vor fi condusi de un grup de instructori, printre care si prietenul meu, in: acordarea primului ajutor in conditii montane, innot si salvare de la inec, alpinism, escalade, tir cu arcul si cu arme de foc, arte martiale.
Eram nerabdator sa verific, la o luna de la primul meu maraton, daca pot urca portiunea dintre Rasnov si Poiana Brasov. O mai facusem de cateva ori cu masina dar pe sensul de coborare. Desi mai aveam 2 zile la dispozitie m-am hotarat ca sambata dupa amiaza sa atac pieptis muntele, pe directia Rasnov – Poiana Brasov. Cu multi ani in urma am urcat de multe ori in Poiana, in alergare, pe cealalta parte, dinspre Brasov.
Singura problema erau punctele de alimentare cu apa. Aflasem ca pe la km 11 era un izvor care ma putea salva. Cu o jumatate de litru de apa voi putea ajunge la el. Acolo ma voi hidrata si imi voi umple din nou sticla care va trebui sa-mi ajunga inca 7 km pana in Poiana Brasov. O sticla de apa plata de la unul dintre chioscuri din Poiana imi va fi suficienta, la coborare, pana la izvor.
Am plecat la ora 16.00. Era foarte cald. Mi-am dat seama ca distanta de 6,5 km pana la sosea e destul de greu de parcurs. Ma incomodau atat pietrele, cat si praful facut de masinile care circulau in numar mare in ambele sensuri. Trei caini m-au latrat cateva sute de metri, pana am iesit din raza lor de actiune.
Am iesit la asfalt si am continuat prin orasul Rasnov. Casele, de o parte si de alta a strazii, sunt vechi in stil transilvanean, fiecare avand probabil o istorie a ei. Imi vad de drum, unii ma privesc cu curiozitate iar altii nici nu ma baga in seama. Ajung la intersectia care duce spre Poiana Brasov. De aici voi incepe sa urc. Trebuie sa fiu atent la masinile care vin din sens invers. Simteam racoarea muntelui si ma gandeam daca voi rezista pana sus. La trei km am descoperit izvorul. Printr-o teava, se scurgea un firicel de apa. El era salvarea mea.

M-am alimentat ca o camila. Mi-am umplut sticla, si la drum. Urcam intr-un ritm lenes, curbele si pantele abrupte fiindu-mi ostile. La km 6 urmeaza o zona de coborare de peste 1 km, de crezi ca ti-a pus Dumnezeu mana in cap, dar nu e asa, coborarea mi se pare la fel de grea, mi-e frica sa maresc ritmul pentru ca stiu ca voi urca din nou. Pe partea stanga am cabana Aviatorilor, locul in care fostii mei colegi se refac. Urc din nou inca vreo 3 km, rezist si ajung in sfarsit in Poiana. Dau un tur de statiune si ma opresc in statia de autobuz pentru a ma alimenta cu apa. Facusem jumatate din distanta. Stiam ca drumul la intoarcere va fi mai greu si imi va parea mai lung. Antrenamentele din parcul Titan mi-au prins bine. Portiunea de coborare in drumul spre Poiana, trebuia acum sa o parcurg in urcare. Incepusem sa simt greutatea efortului. Stiam ca nu trebuie sa ma opresc si ca trebuie cu orice pret sa ajung la cabana. Pe sosea cativa curiosi m-au abordat: “Varule, esti ultimul?”, aluzie probabil la Maratonul DHL care se desfasurase cu cateva ore in urma chiar pe portiunea pe care alergam. Dupa izvor coborarea a devenit mai lina si am putut forta un pic. Pe partea dreapta lasam in urma Poligonul de Tir Dinamo si Cetatea Rasnov. Intrasem in oras. Tricoul era ud si ma incomoda. Ma panicasem deja, ma durea pieptul si un lichid imi patase tricoul.

Am traversat orasul si am ajuns la bifurcatia care ducea spre cabana. Stiam ca imi va fi foarte greu si ca de acum incepe adevarata lupta. Pe langa praf si caldura intervenise si oboseala. La jumatatea distantei am terminat apa. Cred ca imi mai trebuia o sticla de apa. Am strans din dinti si mi-am vazut de drum. Muntele mi se parea atat de departe si aveam senzatia ca s-a luat la intrecere cu mine si ca alearga inaintea mea. Aceiasi caini, de la dus, m-au incoltit din nou. Cineva i-a strigat si am putut sa-mi continui cursa. La un moment dat am zarit pe cabana steagurile fluturand. Eram aproape.

La sosire ma asteptau o camera de filmat si un comentariu la adresa cursei in care devenisem un roman care va alerga maratonul de la Atena. Copiii ma priveau curiosi si probabil, erau prea mici, ca sa inteleaga ce se petrece. Lumea de la cabana m-a felicitat. Aflase de incercarea mea si era alaturi de bine. A doua zi, am urcat cu masina in Poiana Brasov, si de aici, cu telecabina, pe Postavarul, intr-o drumetie cu elevii din tabara. Aflasem si ce distanta facusem. Aproximativ 39 de km in 4 ore si 20 minute. Imi mai trebuiau inca 3-4 km. Eram hotarat ca saptamana urmatoare sa revin si sa parcurg aceeasi distanta plus 4 km.