Navigand pe site-ul www.maraton.info.ro, iata un articol interesant: “Greseli de evitat in competitii”. La una dintre greseli, plecarea in cursa intr-un ritm prea rapid, m-am si abonat. Intr-o clipa retraiesc toate greselile mele legate de startul in cursa. Nu prea am acordat atentia cuvenita startului, plecand deseori prea repede, cele trei, patru minute castigate la jumatatea cursei, facandu-ma sa incetinesc pe ultima parte, fiind coplesit de efort pe final.
Daca as lua ca punct de reper prima (Budapesta) si ultima mea cursa (Bucuresti), se observa cum timpul castigat in prima parte a cursei, se pierde incetul cu incetul, pe final, ajungand ca pe ultimii 7 km, sa alerg atat de lent, incat aveam senzatia ca mi-am pierdut orientarea si ca devenisem absent in cursa. In contrast cu acestea, la Berlin si la Bruxelles, aproape ca m-am apropiat de acea alergare constanta, reusita datorandu-se antrenamentelor de dinainte de curse, in special supermaratonul de la Miercurea Ciuc, care mi-a adus increderea de care aveam atata nevoie !
Si daca as continua sa compar si as lua ca repere cele doua curse de la Bucuresti, interesant, intamplator sau nu, este faptul ca la finele celui de-al treilea tur, la km 30,5, aveam acelasi timp: 2:34:32.
In anul 2009 startului prea tare la Bucuresti i s-au adaugat ploaia si frigul. Lipsa de experienta in alergarea pe asemenea conditii, urmata indeaproape de proasta inspiratie in alegerea echipamentului de concurs, toate acestea s-au adaugat la zestrea de intamplari care nu se uita niciodata si care inseamna experienta.
Incercand sa-mi justific timpul destul de mare obtinut la Paris imi amintesc ca veneam dupa o saptamana cu mari dureri de spate, iar in joia premergatoare cursei abia reuseam sa alerg doua ture de parc in IOR. Ba am mai si intarziat la start, plasandu-ma mult prea in spate, undeva in grupul alergatorilor care isi propusese sa alerge maratonul intr-un timp de peste 4:30:00.
Intr-adevar, un start prea lansat in prima parte a cursei, transforma avantajul de timp castigat in dezavantaj, in partea a doua a cursei nu ai cum sa nu te intalnesti cu crampele musculare. Cele mai bune rezultate au venit cand startul a fost unul natural, nu prea tare, cele cateva minute in plus la jumatatea cursei, transformandu-se intr-un avantaj substantial la sfarsit, insemnand un castig de aproape 20 de minute la final.
In aceasta iarna, pe timpul antrenamentelor efectuate in jurul lacului, am urmarit mult acest aspect, m-a interesat ca ritmul sa fie constant, cantarindu-mi efortul depus pe fiecare tura, insistand ca mai ales ultima tura de lac sa fie parcursa intr-un ritm cat de cat apropiat de prima tura, reusind in dese randuri.
Oare cum va arata acest tabel la finele anului 2010?
March 2nd, 2010 la 4:17 pm
Foarte frumos bilant, si este cu atit mai important , cu cit, acesta te ajuta sa-ti gidesti tactica in abordarea curselor. Constat cu placere ca, ai trecut la “next level”, “Tactica maratoanelor” conform pregatirii sale. Din nou foarte important este ca din experienta ta mai invata si altii.
Toate cele bune Ilie