Ilie Rosu

Drumul pentru inscrierea la Maratonul de la Madrid a fost presarat cu o multime de obsacole. Plata taxei de inscriere si obligativitatea a cel putin 2 zile de cazare la un hotel desemnat de organizatori, plata acestora greoaie prin sistemul bancar, cu un commision destul de piperat, puteau oricand sa ma faca sa renunt.

Din fericire pentru mine nu am renuntat si iata-ma la Madrid. Din pacate insa, sunt aici fara prietenul meu Ion Pisica care a renuntat la calatorie, fiind disponibilizat,  prabusindu-se financiar, criza fiind se pare de vina pentru toate intamplarile nefericite care au loc in ziua de azi. Si apoi oamenii de nota”zece” cateodata ori nu au noroc, ori deranjeaza. Pacat, pentru ca biletul de avion si cazarea fusesera integral achitate pentru 3 persoane, asa ca raman insotit doar de fiul acestuia, Radian Pisica.

Incercarea de a inlocui o persoana de pe biletul de avion,  cu o alta, insemna plata unor comisioane grase, echivalentul a trei bilete, asa ca am renuntat la aceasta idee, ramanand  doar noi doi. Pentru a putea  sa alergi o cursa de maraton afara, trebuie sa ai nervii tari si sa fii in stare sa faci fata surprizelor financiare de tot felul.

Metroul, un sistem la fel de bine pus la punct ca la Paris, a fost principalul nostru mijloc de transport cu care ne-am deplasat rapid in punctele indepartate ale orasului. In prima zi orasul parca nu anunta nimic deosebit, din aerul unei mari metropole.

A doua zi insa  atentia mi-a fost atrasa de arhitectura cladirilor, construite in stilul sfarsitului de secol 19, acoperisurile fiind dominate de statui si inscriptii, fiecare cu o simbolistica specifica zonei si timpului.  Cladirile moderne au fost integrate, dandu-li-se o fata de secol 19. Ce sa mai zic, Madridul e un oras European, care trebuie vizitat, cel putin o data in viata. Colectiile de tablouri de la muzeele Prado si Thyssen-Bornemisza,  poarta Alcala, Piata Cibeles, parcurile  Campo del Moro si Retiro, palatul regal si gradina de langa acesta, opera, statiile de metrou Gran Via si Alonso Martinez, piata Mayor, stadionul Santiago Bernabeau, stadionul lui Real Madrid, sunt doar cateva din punctele cu care, intamplator sau nu, m-am intalnit.

Inscrierea in cursa si Pasta Party au constituit momente deosebite, premergatoare maratonului  de la Madrid, in care noi concurentii am fost fata in fata, am mancat impreuna, si am schimbat impresii. Din Romania suntem se pare doar doi, eu si cu  Stefan, care este la primul maraton, netrecand la antrenamente inca de 35 de km.
Cel mai greu a fost sa gasim in Madrid acele de siguranta pentru a ne prinde numarul de concurs, organizatorii scapand din vedere acest aspect.

Vizitand stadionul lui Real Madrid, urcand la ultimul nivel al arenei, cutremurandu-te de inclinarea acesteia, pasind pe covorul de iarba din spatele portii, instalandu-te pe banca de rezerve, luand loc la masa unde se tin conferintele de presa, vizitand muzeul si fotografindu-te cu Raul si cu Cupa Campionilor Europeni, realizezi ca traiesti un moment unic, de neuitat, cu care poate te intalnesti o singura data in viata, iar pentru aceasta iti trebuie o sustinere financiara. Intrand pe stadion nu l-am uitat pe colegul meu de la Urban, Paul Alecu, un mare iubitor de fotbal, care chiar in timpul cursei mele de maraton s-a casatorit. Casa de piatra Paul!

Nu am uitat-o nici pe colega mea de birou Alina Surugiu, care sambata s-a casatorit, incepandu-si “maratonul” vietii in doi, alaturi de Cosmin.  Si voua va doresc casa de piatra si sa va reuseasca toate proiectele!

Imi doream mult sa aud o voce de roman. Grupul de lautari care cantau in centrul Madridului sau in Piata Mayor, capra Dobrogeana, omul de pe strada care a fost atras de tricolorul nostru pe care il fluturam si ne-a invitat la restaurant, doamna care mi-a dat apa in timpul cursei de maraton si mi-a strigat hai Romania, doamna din fata muzeului Prado, care ne-a confirmat programul muzeului, sunt singurii romani care si-au aratat  cu  placere identitatea.

Dimineata la hotel, la micul dejun, am discutat cu un cetatean german participant si el la maraton,  si am aflat ca e angrenat  in acest an in 5 curse de maraton, ca ar vrea sa participe la maratonul de la Bucuresti dar nu are de unde sa obtina informatiile necesare. I-am furnizat eu cateva si l-am asigurat ca Romania este o tara frumoasa care merita sa fie vizitata.

Vinerea si sambata dupa-amiaza, Madridul este un furnicar. Strazile principale din centru, unde circulatia este oprita, sunt pline. Pot spune ca niciodata nu am vazut atata lume in miscare la un loc, doar la maratonul de la Paris.

Si inca ceva interesant. Pe un trotuar, chiar in apropierea locului in care s-a dat startul, am numarat 43 de librarii,  dispuse pe o distanta  de cateva sute de metri, lipite  una langa alta, in niste constructii identice, de tip container.  Probabil toate editurile de carte din Spania sunt acolo, in acel loc, putand gasi orice carte.