Ilie Rosu

Este data de 09.10.2011.

Daca n-ar fi avut loc  maratonul Piatra Craiului cu o saptamana in urma, cursa cu 5 drapele de la Bucuresti, n-ar fi existat.  Acolo sus, cand a inceput coborarea pe coarda, mi-am zis ca daca voi ajunge intreg jos, voi alerga  o cursa cu 5 drapele la Bucuresti. Alergarea cu cele 3 drapele si  cu betele  de tracking in maini, mi-au dat incredere ca voi putea face acest lucru. Initial mi-am propus o cursa cu 4 drapele, 2 ale Romaniei, UE si

Este data de 5.08.2011.

Cum s-a nascut maratonul “Pe aici nu se trece”

In anul 2010, alergam prin satele judetului Harghita si pe strazile municipiului Miercurea Ciuc, purtand cu mine drapelele Romaniei si Uniunii Europene, intr-o proba de supermaraton. Pe ultimii metri ai cursei, epuizat si dezhidratat, m-am gandit pentru prima oara sa organizez in Moldova un SuperMaraton, ma gandeam atunci ca acesta sa fie in z

Este data de 16.07.2011.

La auzul vestii aparitiei unui nou maraton pe harta maratoanelor montane din Romania, am ciulit repede urechile, fiind foarte hotarat ca acesta sa nu-mi scape. Muntele a inceput din ce in ce mai mult sa ma atraga si sa ma provoace, iar acest maraton ma va mentine  in contact cu el. Ca intotdeauna, drumul in directia Miercurea Ciuc a trecut prin Sfantu Gheorghe, acolo unde locuieste fostul meu coleg Csabo Koman, caruia i-am aratat mesajul inscris pe tricoul cu care voi alerga in aceasta cu

Este data de 25.06.2011.

Am amanat pana in ultima clipa inscrierea la maratonul Apuseni, reusins sa evadez din Bucuresti, abia vineri seara, cu ultimul tren posibil. In cuseta acceleratului care mergea spre Cluj, impreuna cu Victor Ilie, improvizam momentul, Pasta Party. Da, inca putina branza presarata pe deasupra pastelor, ce-i drept,  cam dulci, si momentul festiv e gata. Spre dimineata, coborand din tren, in gara Cluj, incercam sa ne obisnuim cu vremea friguroasa si ploioasa. Cum ziua buna se cunoaste de dimineata, o brodim si cu transportul, calatorind catre Baisoara cu  o … duba.�

Este data de 21.05.2011.

Cu aproximativ 2 ani in urma, ma aflam la maratonul de la Paris. Dupa cursa, l-am descoperit in Paris, la Atelierele care-i poarta numele, pe Constantin Brancusi. Am admirat tot ce se spunea acolo despre el, mai putin un singur lucru, nicaieri nu se scria ca este roman. Mi-am spus atunci, ca trebuie sa merg la Targu Jiu, locul in care s-a nascut spiritul lui Brancusi si unde inca arde. Cu parere de rau, reusesc acest lucru abia dupa 2 ani, si intampaltor sau nu, tot cu ocazia unui maraton. In ora avuta la dispozitie, am alergat prin oras, de la un parc la altul, in