Ilie Rosu

Este data de  20.11.2009.
Iata-ma din nou acasa,   la Adjudu Vechi, kilometrul zero al copilariei mele. Profit de vremea deosebit de frumoasa a acestui sfarsit de noiembrie si pornesc intr-o alergare pe un traseu aparent usor, presarat pe ici colo cu mici  diferente de nivel. Traversez podul peste raul Siret, tinand-o intr-o alergare constanta, cam in jur de cinci km, pana in localitatea Lespezi. Din drumul national ce duce spre Barlad, o cotesc in stanga, catre localitatea Costisa.

Nu ma inspaimanta urcusul din fata mea, strang din dinti, ajungand in varf intr-o clipita. De sus, sosea

Au trecut destui ani de cand nu am mai alergat la un cros. Mi-amintesc de unul, in care am strans in jurul meu toti copiii din bloc, mi-am luat fetele, pe fiica cea mica in carca, iar pe cea mare de mana si am alergat peste 4 km.. Anii au trecut iar eu am continuat  sa alerg,pana intr-o zi cand am spart ghiata, terminand prima mea cursa de maraton.

Ratand crosul loteriei din cauza unor dureri de spate, de data aceasta ma simt mai bine si iata ca nu ratez crosul de la Brasov,  o cursa tare, in care sunt prezenti unii dintre cei mai buni atleti.

Vremea fiind destul de rece,  acum e acum

Povestea a inceput pe aleile parcului IOR, intr-o zi nebuna de luna mai, cand am alergat primul maraton. De aproape un an si jumatate,  alerg aproape zilnic, cuprins parca de-o vraja, purtand povara obiectivelor indraznete care si-au gasit loc in mintea mea. Imediat dupa prima reusita, mi-am propus sa alerg la Atena, asa ca timp de 6 luni am tras de mine, pregatindu-ma si descoperind singur  starea de spirit a maratonului.  Speranta,  durere, bucurie, in cateva ore treci rapid de la o forma la alta. Alergam inconstient pentru un vis, azi prietenii zic iresponsabil, cu zambetul pe buze, i