Ilie Rosu

Este data de 23 august 2008.
O zi, candva istorica, a devenit astazi o zi a oamenilor obisnuiti. La ora 07.30 trenul s-a pus in miscare in aceeasi directie draga mie. Am atipit un pic. Printre gene imi dadeam seama ca trecusem, rand pe rand, de Ploiesti, Campina si ma apropiam de Sinaia. In compartiment au aparut oameni noi; unii mergeau la munte sa se refaca dupa o saptamana de lucru, iar altii la munca.
Din Predeal compartimentul s-a golit si am ramas impreuna cu o domnisoara cu studii in sociologie, cu care m-am conversat pana in Brasov, discutiile alunecand in final in zona sportului

Este data de 16.08.2008.

Dimineata la ora 5,30 am plecat cu masina spre Adjudu Vechi, Vrancea. Am lasat in urma orasul Urziceni si apoi am fost surprins de rasaritul de soare. Mingea de foc care iesea din pamant, in cateva minute s-a aseza pe cer,  ca intr-un tablou, dogorind cu putere, semn ca va fi din nou o zi caniculara. In lateral, pe stanga sunt Subcarpatii de Curbura care ma insotesc pana dincolo de Focsani. Cat vezi cu ochii numai  zone intinse cu vita de vie.

Ajung in sfarsit acasa si ma ocup de lucrurile care nu suporta amanare. Imi fac timp sa  discut cu Citeste restul...

Pe data 09.08.2008 m-am urcat in masina si am plecat din nou. Mi-am condus intai fata la aeroport si apoi am pornit spre Valea Prahovei. Am traversat orasul Ploiesti si m-am indreptat spre munti. La Comarnic circulatia masinilor a inceput sa fie de nesuportat, iar in zona Busteni si  Azuga am inaintat cu viteza melcului, cauza fiind, probabil, lucrarile de reabilitare din zona. Inainte de Predeal am cotit-o in directia Paraul Rece si apoi  am tinut directia spre Rasnov. Drumul este bun si aerisit. Pe de o parte si de alta a soselei si a cursului de apa ce curge in zona, brasovenii au ocu

Singura care nu intelege ce se intampla este mama mea. Sunt multe luni de cand nu am mai fost acasa la tara ca s-o vad. Stie ca baiatul ei vrea sa “fuga” la Atena, dar nu intelege de ce 42 kilometri si pentru ce, si-apoi nimeni din rudele noastre  nu a alergat atata. Singurul insa care stie de ce , sunt eu, pentru ca am ceva din incapatanarea ei.

La 83 de ani inca mai pleaca pe jos la oras, pentru a-si face cumparaturie, 5 km la dus si alti 5 la intors. Cateodata mai opreste cate o masina si o ia. Urca si in cele cateva minute, pana la oras, ii povesteste soferului intreaga viata, cati

Unde microb nu e, nimic nu e!
Pe 1 august am plecat din nou. Acelasi tren, aceeasi ora si aceeasi directie draga mie.
Din tren mi-au atras atentia niste nori albi, ca vata pe bat pe care o mancam in copilarie la iarmaroc. O barza a zburat cativa km paralel cu trenul de parca vroia sa transmita ceva. Inainte sa inteleg mesajul… s-a afundat in padurile din zona Campinei.
In metrou, uitasem asta, o mama care a alaptat, fara complexe, un copil caruia ii era foame iar dupa, fetele lor s-au luminat.

Aproape de miezul noptii, cu ajutorul unui fost coleg, am ajuns la cabana. Am stabilit cu V