CRACIUN FERICIT SI LA MULTI ANI!

Pin It

Este data de 25 decembrie 2008.

Este prima zi de Craciun, cea mai frumoasa sarbatoare la romani. Imi amintesc cu emotie cum era ajunul Craciunului in copilarie, la tara, in satul meu Adjudu Vechi – Vrancea. Inca de dimineata satul clocotea, grupuri de copii se deplasau in toate directiile, incercau portile, desi, din pacate pentru unii, cateodata nu se descuiau, insa fara teama de cainii care latrau furiosi, pentru ca erau bine legati si nu puteau sa-si apere teritoriul.Ne apropiam de ferestre si rosteam simplu: “Zicem?” si cand gazda ne raspundea “Ziceti!”, atunci incepeam a colinda. Unii aveau o voce de iti era mai mare dragul sa ii asculti. Altii, nu aveau ureche muzicala, dar cu toate acestea traditia era traditie si meritau sa fie felicitati pentru ca o mentineau vie. Uneori, cand urechile gazdei nu mai suportau, aceasta ii intrerupea, le multumea, le dadea banii si ii ruga sa mearga la alta casa.

Mergeam in primul rand  la rude, la prieteni si la nasi. Erau foarte bucurosi sa ne vada si sa ne asculte cantand. Ne invitau in casa, ne intrebau cum merge scoala, iar pe cei necunoscuti, ai cui sunt. La inceput faceam echipa cu surorile mele, apoi cand am mai crescut incepusem sa-mi fie rusine sa mai colind alaturi de ele si le-am schimbat  facand o echipa noua  cu prietenii mei de pe strada. Mergeam in noapte pana catre miezul noptii si nu ne lasam pana cand nu ne colindam toate colegele de clasa. Spre miezul noptii, obositi si infrigurati ne intorceam acasa unde ne incalzeam, mancam ceva, neuitand  insa de numaratul si impartitul banilor. A doua zi ne cautam clopoteii, invatam plugusorul, pregateam tevile de carbit pentru pocnit, profitam de neatentia lui mos Vasile, vecinul nostru care avea cal si il scotea uneori in strada iar noi ii taiam coada ca sa ne facem buhai. Ce vremuri, nici nu aveam  timp ca sa ne plictisim!

Astazi a fost foarte rece afara. Nu am rezistat si am facut doar un antrenament usor. Cativa temerari ai miscarii au dat roata lacului ca si mine. Dupa o tura au disparut cu totii. Nici eu nu am rezistat prea mult, asa ca dupa 3 ture m-am retras. Sunt totusi multumit. In sfarsit, dupa atata fuga ma voi odihni un pic, voi beneficia de una sau doua zile de pauza care imi vor prinde bine de sarbatori. Voi gusta din traditionalele noastre bucate si voi sorbi un vin bun din tinutul Vrancei.

Multumesc tuturor prietenilor mei care m-au incurajat in aventura mea de a ajunge la Atena si de a termina cursa. Unii mi-ati scris pe blog, iar altii mi-ati telefonat. Aceia  care mi-ati  spus la inceput verde in fata, ca nu sunteti de acord  cu ceea ce fac, incetul cu incetul, am reusit sa va atrag de partea mea, si acum iata ca alergati si voi pe strazile orasului si prin parcuri.

Ce va urma?  Paris, poate Madrid, poate din nou Bucuresti si cine stie….
Unde sunt  prietenii mei?  Sunt peste tot. Sunt la SC URBAN SA, cu ei ma intalnesc zilnic la munca, lor le raspund la intrebari si sunt printre aceia care imi cunosc foarte bine programul. Sunt in  Asociatia Cadrelor Militare in Rezerva, in  Asociatia pentru Reprezentarea si Promovarea Istoriei Aeronauticii si in Statul Major al Fortelor Aeriene. Fostii colegi din  Scoala Militara si din Liceul Militar ma imbarbateaza si ma urmaresc pas cu pas. O fac pentru ca stiu ca duc peste tot, pe unde alerg, si mesajul lor de indemn la miscare.

Si familia mea este alaturi de mine, la fel si consatenii care au devenit din ce in ce mai curiosi si asteapta cu interes sa vada pe unde o sa mai fug in anul ce vine. Voi toti m-ati sustinut sa trec linia de sosire in prima mea proba oficiala de maraton. Va multumesc tuturor, prietenilor, copiilor si parintilor, pe care v-am intalnit  la cabana Himalaya si care m-ati incurajat mult la antrenamente! Fara voi toti, poate as fi abandonat lupta mea iar proba de maraton de la Atena ar fi ramas un simplu vis!

Imi scot caciula in fata domniilor voastre, si va multumesc umil pentru increderea pe care mi-ati acordat-o. Sfanta sarbatoare a Craciunului sa va aduca multe impliniri, sanatate, fericire, implinirea tuturor dorintelor si multe binecuvantari de la Dumnezeu! La multi ani!

Pin It

1 raspuns

  1. Radu Mischie spune:

    Era sa se termine anul fara nici o activitate de rasunet, cand colo ce sa vezi, Dorulet, Iliuta,Vasile fac in asa fel incat sa petrecem zile de neuitat la sfarit de an intr-o companie de vis in cabana de vis a unui vechi coleg de mare isprava, care a invins HIMALAIA.
    Ilie multa bafta la maratonul de la Paris si la celelalte care vor urma!
    LA MULTI ANI 2009.
    Va pupam ELENA si RADU.

Lasa un comentariu

Atentie: Comentariile vor fi moderate. Nu este nevoie sa trimiteti acelasi comentariul de mai multe ori