Ilie Rosu

Povestea a inceput pe aleile parcului IOR, intr-o zi nebuna de luna mai, cand am alergat primul maraton. De aproape un an si jumatate,  alerg aproape zilnic, cuprins parca de-o vraja, purtand povara obiectivelor indraznete care si-au gasit loc in mintea mea. Imediat dupa prima reusita, mi-am propus sa alerg la Atena, asa ca timp de 6 luni am tras de mine, pregatindu-ma si descoperind singur  starea de spirit a maratonului.  Speranta,  durere, bucurie, in cateva ore treci rapid de la o forma la alta. Alergam inconstient pentru un vis, azi prietenii zic iresponsabil, cu zambetul pe buze, in timpul saptamanii prin parcuri, iar in week-end, la munte, pe traseul cabana Himalaya-Rasnov-Poiana Brasov si retur. Si uite asa am mai inregistrat la bord inca 4 curse de mare distanta, echivalentul a inca 4 maratoane. Apoi la Atena visul a devenit realitate. Am perseverat, alergand din ce in ce mai mult,  reusind ca la final de 2009 sa-mi indeplinesc alt vis: sa obtin in cursele de la Berlin si  Bruxelles timpul care imi permite sa alerg in 2010 la maratonul de la Boston.

Dar cel mai important lucru care mi s-a intamplat in tot acest timp, sunt oamenii speciali pe care i-am intalnit, dintr-o lume aparte, aflata intr-o continua miscare.

Dar iata drumul:

25.05.2008  Primul maraton Foto Video Istoric

27.06.2009 Al doilea maraton Foto Video Istoric

04.07.2009 Al treilea maraton Foto Video Istoric

02.08.2009 Al patrulea maraton Foto Video Istoric

23.08.2008 Al cincilea maraton Foto Video Istoric

05.10.2008  Maraton Budapesta Foto Video Istoric

12.10.2008 Maraton Bucuresti Foto Video1 Video2 Istoric

09.11.2008 Maraton Atena Foto Video Istoric (Nr.de concurs 3527)

05.04.2009 Maraton Paris Foto Video Istoric

26.04.2009 Maraton Madrid Foto Video Istoric (Nr de concurs 3041)

19.06.2009 Semimaraton Baile Tusnad Foto Video Istoric

24.07.2009 Semimaraton Sfantu Gheorghe Foto Video Istoric

02.08.2009 Supermaraton Miercurea Ciuc Foto Video Istoric

20.09.2009 Maraton Berlin Foto Video Istoric (Nume Rosu, Bib:25280)

04.10.2009 Maraton Bruxelles Foto Video1 Video2 Istoric (Numar de concurs 1410)

18.10.2009 Maraton Bucuresti Foto Video1 Video2 Istoric

Drumul pentru inscrierea la Maratonul de la Madrid a fost presarat cu o multime de obsacole. Plata taxei de inscriere si obligativitatea a cel putin 2 zile de cazare la un hotel desemnat de organizatori, plata acestora greoaie prin sistemul bancar, cu un commision destul de piperat, puteau oricand sa ma faca sa renunt.

Din fericire pentru mine nu am renuntat si iata-ma la Madrid. Din pacate insa, sunt aici fara prietenul meu Ion Pisica care a renuntat la calatorie, fiind disponibilizat,  prabusindu-se financiar, criza fiind se pare de vina pentru toate intamplarile nefericite care au loc in ziua de azi. Si apoi oamenii de nota”zece” cateodata ori nu au noroc, ori deranjeaza. Pacat, pentru ca biletul de avion si cazarea fusesera integral achitate pentru 3 persoane, asa ca raman insotit doar de fiul acestuia, Radian Pisica. Citeste restul »

Este data de 30.01.2009.
Nu puteam sa raman pasiv la avertizarea meteo transmisa pentru acest final de saptamana. Daca prognoza se va adeveri pentru zilele urmatoare, imi va fi foarte greu sa ma antrenez. Totusi, indiferent de starea vremii, de va ploua, de va ninge, nu voi avea stare si voi continua sa ies. De fapt am cam intrat in linie dreapta. Mai sunt aproape 2 luni pana la Paris iar in situatia in care  vremea va fi instabila si va ploua tot timpul, singura solutie va fi sa alerg chiar daca ploua.

Citeste restul »

Este data de 25 decembrie 2008.

Este prima zi de Craciun, cea mai frumoasa sarbatoare la romani. Imi amintesc cu emotie cum era ajunul Craciunului in copilarie, la tara, in satul meu Adjudu Vechi – Vrancea. Inca de dimineata satul clocotea, grupuri de copii se deplasau in toate directiile, incercau portile, desi, din pacate pentru unii, cateodata nu se descuiau, insa fara teama de cainii care latrau furiosi, pentru ca erau bine legati si nu puteau sa-si apere teritoriul.Ne apropiam de ferestre si rosteam simplu: “Zicem?” si cand gazda ne raspundea “Ziceti!”, atunci incepeam a colinda. Unii aveau o voce de iti era mai mare dragul sa ii asculti. Altii, nu aveau ureche muzicala, dar cu toate acestea traditia era traditie si meritau sa fie felicitati pentru ca o mentineau vie. Uneori, cand urechile gazdei nu mai suportau, aceasta ii intrerupea, le multumea, le dadea banii si ii ruga sa mearga la alta casa.

Citeste restul »