Olympus Marathon 26.06.2016 cu drapelele Romaniei si Greciei de Ziua Drapelului National

Este data de 26.06,2016.

La Olympus Marathon 2016 cu drapelele Romaniei si Greciei, a fost mai mult decat o simpla alergare.

om2016_point3_zonaria20160626_3555

Cu o zi inainte de startul in Maratonul de pe Muntele Olimp, Olympus Marathon, din data de 26.06.2016, Ziua Drapelului National, am primit din partea postului de Radio România Antena Satelor si din partea Emisiunii Feciori la Oaste, energizantul de care aveam nevoie pentru a termina cursa. Si am terminat-o! Multumesc realizatorilor acestei emisiuni, Sfetcu Cecilia si Constantin Pi?tea, din Ministerul Apararii Nationale, Romania – www.mapn.ro, pentru emotia pe care mi-au transmis-o inaintea acestei curse, una dintre cele  importante din viata mea! Pe Muntele Olimp am alergat Maratonul 153 din cariera si 143 cu drapelul Romaniei. A fost o mare onoare sa port drapelul Romaniei pentru a 6-a oara in aceasta cursa, anul acesta chiar de ziua lui, avand alaturi drapelul Greciei.

Sublimul probei de maraton de pe Muntele Olimp de la Olympus Marathon, este Tronul lui Zeus. Acest loc de sub Olymp, te face mai puternic si mai rezistent, in momentul in care  Zeus te lasa sa iesi din imparatia lui. Ma grabesc sa duc acasa, de ziua lui, tricolorul care a traversat pentru a 6-a oara pe sub Tronul lui Zeus. Il voi aseza din nou langa steagul dacilor. Impreuna vor duce vestea lui Zamolxe, despre ce se intampla pe Olymp, acasa si pe strazile Romei. Prima mea participare la acest maraton a fost in anul 2010. De atunci am trecut de 6 ori prin acest loc. S-a intamplat de multe ori sa trec prea tarziu pe sub munte, iar Zeii, pentru ca nu m-am grabit, au trimis fotografii in vale. Anul acesta m-am grabit ca niciodata ca sa ii prind pe pozitie si am reusit. Frumos este ca ei m-au asteptat, pentru ca stiau ca vin!

La Olympus Marathon 2016 cu drapelele Romaniei si Greciei, a fost mai mult decat o simpla alergare.

Ai invins! Continua! Ai pierdut! Continua! Aceste cuvinte sunt esenta celor 44 de km de lupta la Olympus Marathon! Sus pe Muntele Olymp, ai parte de bucurie, de lacrimi, de prietenie, de iubire si de durere, pe care muntele le daruieste in egala masura, atat invinsului, cat si invingatorului. Trebuie insa sa stii sa le primesti. Am trait sublimul acestor momente de 6 ori, in 2010, 2012, 2013, 2014, 2015 si 2016. Pentru aceasta a trebuit sa elimin din vocabularul meu cuvantul abandon. Cursa din anul 2010 a reprezentat primul meu succes si primul meu maraton montan alergat cu drapelul Romaniei. Au urmat 4 ani consecutivi de implinire partiala, bucuria fiindu-mi umbrita de faptul ca, alergand la aceasta competitie cu drapelele Romaniei si Greciei, pe care le-am fluturat cu mandrie “Impreuna”, am finalizat cursa depasind timpul regulamentar de 10 ore. Anul acesta, la fel ca si in anul 2010, dupa 6 ani de lupta si dupa un sir lung de accidentari, tot pe data de 26 iunie, de Ziua Drapelului National, am renascut, reusind un timp de: 9:55:21. Ai invins! Continua! Ai pierdut! Continua! Am adaptat aceste cuvinte inca de la inceputurile alergarilor mele, intr-un motto, pe care l-am inserat pe blogul meu: www.ilierosu.ro, “Daca vrei poti, nimic nu e imposibil si niciodata nu-i prea tarziu sa poti si tu! Daca ai avut vreodata un vis la care ai renuntat, nu-l abandona, el chiar poate deveni realitate, trebuie doar sa vrei si tu!”. Olympus Marathon este locul ideal in care verific aceste cuvinte.
M-am angajat in  aceasta lupta stiind ca in ziua maratonului prietenii mei cei mai buni vor fi alaturi de mine.
Ai invins! Continua! Ai pierdut! Continua! 44 de km in locul in care s-a nascut olimpismul, prin munti, prin vai, cu un prieten drag…cu Drapelul Romaniei de Ziua Drapelului National, 26 iunie 2016! La multi ani!

om2016_finish-1177
Olympus Marathon 2016, la care mi-am luat revansa fata de …mine!

om2016_point1_prionia (952 of 1020)
Olympus Marathon 2016! Km 25! Inca 19 km! Din acest moment fiecare incurajare conteaza. Emotiile abia acum incep, caldura devenind principalul nostru adversar. Experienta insa isi va spune de data aceasta cuvantul.

Olympus Marathon inseamna de la o editie la alta, zambet si lacrimi, bucurie si tristete, dar si locul in care prietenii vin si pleaca. O incrancenare de 10 ore, in care est fata in fata cu tine si cu muntele.  Porti cu tine in cursa toti prietenii, si pe cei buni si pe cei rai. Ii inghesui pe toti in inima ta si incerci sa invoci ajutor din partea lor in momentele de mare dificultate prin care treci, insiruind  amintiri, in care  oferi flori sau furi o sarutare.

om2016_point4_zolotas-1169
Punctele de control sunt mijloacele de constrangere prin care organizatorii ii fac pe maratonisti ca sa se mentina  tot timpul in viata. Incurajarile voluntarilor si sanitarilor de pe traseu, conteaza.  Unul dintre ei, pe coborarea dinspre Olymp,  si-a amintit de editia din 2013 la care am alergat cu trei steaguri. Mi-a numarat si in acest an steagurile. Doar doua?

om2016_start-13

Forfota mare inainte de start. Strangeri de maini, incurajari si imbratisari. Peste 30 de romani amestecati in multime, cu statut special de concurenti sau de suporteri. Ora de start, a fost cu grija stabilita. La primele 5 editii la care am participat nu am inteles de ce ora de start este 06 si 6 minute. In acest am trait bucuria rasaritului de soare pe malul marii de la poalele Oympului . Soarele a iesit incet din mare, la inceput ca un ghemotoc, apoi a inceput sa creasca, oglindindu-se in mare. Am privit catre ceas: ora 06:06! Asa am descoperit la cea de-a 6-a participare la acest maraton, ca startul se da la iesirea soarelui din mare. 10, 9, 8, 7, 6, 5, 4, 3 , 2, 1, Start! Si plecam! Coloana se pune in miscare, iar in cateva secunde trec si eu pe sub poarta de start. Undeva, cocotata pe un stalp o zaresc pe Dana cu aparatul foto indreptat catre mine, scandand o ultima incurajare: Ilie! Traversam pe strazile Dionului, incurajati de spectatorii localitatii care ne ureaza succes in cursa. Iesim din oras si urcam usor pe soseaua care ne atrage in fiecare an, sireata catre munte. A trebuit sa plec mai tare decat in anii trecuti, pentru a nu ma bloca la trecerea peste rau. Anul trecut in acest punct am pierdut cel putin 10 minute. Dupa cateva sute de metri de alergare pe soseaua asfaltata, incepe urcarea in munte si batalia psihologica cu tine insuti. Trebuie sa faci fata indemnului de a te opri sau de a continua. Marea majoritate a concurentilor vad in fata ochilor doar Muntele Olymp si nu se opresc. Unii insa cedeaza. Printre ei anul acesta a cazut prada blocajului psihologic si Danut.  Au urmat alti 5 km de urcari in forta, cu doar cateva sute de metri de alergare pe curba de nivel. La kilometrul 10 am revenit din nou in sosea, strabatut-o relaxat pana la punctul de control de la km 10,5 unde ne aprovizionam  cu apa si imbucam cate ceva. Concurentii care au  bete de tracking si le pregatesc pentru urcare. Inca 5 km de urcare pana la punctul de control de la km 15,5.  Am constatat cu satisfactie ca in acest an am alergat mult mai bine decat in anii trecuti. Oboseala acumulata si fortarea la care  am supus organismul pe timpul urcarii si-au spus cuvantul. In jurul kilometrului 18, pe urcare,  au aparut primele crampe musculare. Salvarea a venit din partea unei concurente de-a noastra,  din Brasov.   A scos repede din borseta un pliculet de magneziu si mi l-a dat. Sa il tineti sub limba. Mi-am revenit imediat, reusind chiar sa o ajung in apropiere de Tronul lui Zeus. Nu am reusit sa tin pasul cu ea, pentru ca fiind subtirica si pentru ca folosea betele de tracking, care o favorizau pe coborare, a disparut printre arbustii de pe creasta. Am trecut insa peste crampele musculare si am reintrat in cursa. Iata-ma in sfarsit aproape de varf! In fata mea, dincolo de stanca,  semet, ca o creasta de cocos, rasare Tronul lui Zeus. Inca un kilometru si cateva sute de metri pana la km 21, unde se afla cabana si urmatorul nostru punct de hidratare si de control.

om2016_point1_laimos (1123 of 1288)

Tronul creste din ce in ce mai mult in dimensiune, magnetizandu-ne.

Doar cateva pete de zapada  se zaresc pe pantele abrupte. Pe cararea ingusta acelasi grup de suporteri ca si anul trecut. M-au reperat usor dupa steaguri, scandand in cor: Ilie, Romania!
Coborarea a fost infernalala. Au fost multe lacrimi si multa durere la contactul cu pietrele de pe traseu.  Am reusit sa trec  in timp peste obstacolul de la km 32, punctul de control pe care l-as numi puntea suspinelor.

13512062_1017857154935173_205023147095154325_n
La kilometrul 34 crampele s-au instalat din nou, de data aceasta pe coborare. Doua fete aflate in excursie pe traseul maratonului, s-au oferit sa ma ajute. Sprijinit de ele, am mai facut cativa pasi. A fost avertismentul ca am fortat pe coborare si ca nu m-am antrenat suficient. Imi reamintesc de un alt moment petrecut in cursa , in jurul km 39-40. In fata mea asezat pe o piatra, sprijinindu-se de munte, un domn. Un munte de om. Avea  barba alba, ingrijita si era cu ochii fixati  catre  mine. Echipat si nu prea de munte. Imi facusem  inainte  cu cateva minute un calcul al timpului. Ma situam putin  sub limita a 10 ore. Mi-au dat lacrimile gandindu-ma ca as putea sa retraiesc drama din anul 2012, atunci cand am depasit cu 12 minute timpul de 10 ore. Doamne ajuta-ma, nu ma lasa! Primul impuls a fost sa il intreb pe acel domn daca are nevoie de apa, pentru ca era foarte cald. Daca era nevoie, i-as fi dat din apa mea. Am apa, mi-a raspuns. Am scos din borseta mea un  energizant pe care i l-am pus in mana. Apoi din mers am mai scos inca unul pe care i  l-am aruncat  in brate. Sa fi durat totul cam un minut. Mi-am reluat cursa gandindu-ma la domnul cu barba, la ce cauta el in acel loc pe o asemenea caldura si la regretul de a fi facut prea putin pentru el. Doar cativa km pana la final. Ultima urcare si iata Litochoro! Traversez in mare viteza portiunea impadurita si iata-ma in sosea. Inca 1,5 km!Pornesc in mare viteza intr-o cursa contra cronometru in care am dat totul. Nu am mai avut timp sa ii salut nici pe spectatorii care s-au ridicat de la mese pentru a ma aplauda. Doar cateva sute de metri! In  fata mea a aparut Cristi care m-a atentionat de la mare departare: Ilie mai ai 5 minute! Ma incadrez  in linie dreapta motivat sa inchei maratonul, consumandu-mi intreaga rezerva de energie, incurajat de prieteni si de spectatori. Primesc medalia mult dorita, stropita cu lacrimi. Bucurie, fericire si satisfactie! Am reusit!

DSC_4281

om2016_finish-1185

DSC_4633

IMG_1183

 

Lasa un comentariu

Atentie: Comentariile vor fi moderate. Nu este nevoie sa trimiteti acelasi comentariul de mai multe ori