2010 la bilant-13 maratoane si un semimaraton in mai putin de 10 luni, pentru Romania

Doar  cateva ore au mai ramas pana cand vom intra in noul an, 2011. Ma gasesc din nou la cabana Himalaya, locul in care imi reincarc bateriile  la sfarsitul si inceputul fiecarui an.  Ce s-a intamplat in 2010? Multe.  Sunt printre putinii romani care  afirma ca  anul 2010 a fost unul fructuos,  cu 13 maratoane si 1 semimaraton, toate din dragoste pentru Romania!

Nu este la indemana oricui,  ca inainte de a porni intr-o noua cursa,  sa iti faci un crez din asta si  sa rostesti aceste cuvinte. Tocmai de aceea mi-am facut ordine in mintea mea si mi-am definit inca o data, ce inseamna pentru mine Romania. Apoi ceea ce a urmat a fost   mai usor si mai natural.  Marian Chiriac a fost primul curios  sa afle, publicand raspunsul  meu in revista Alerg:  “Astazi mi-am luat din nou Romania cu mine, drapelul e gata, l-am pregatit pentru o noua incercare”, cam acestea sunt gandurile lui Ilie inainte de orice cursa. La prima vedere patriotismul sau ostentativ, afisarea demonstrativa a drapelului romanesc par desuete. Insa si pentru el, ca pentru majoritatea oamenilor, Romania se afla in lucrurile mici, in trairile personale. “Mai presus de orice mama, cele doua fiice ale mele si locul unde se odihneste tatal meu sunt Romania pentru mine. Altfel e locul unde m-am nascut si am copilarit, raul in care m-am scaldat intaia oara, terenul de fotbal de la marginea satului, familia, prietenii buni si rai”. In fond Romania lui Ilie Rosu nu difera prea mult de a oricaruia altcuiva. Numai ca el spune asta raspicat si tine sa o arate si altora. “Cand port tricolorul simt ca toate cele mentionate mai sus sunt alaturi de mine, alergam impreuna”.

Primul maraton a fost in luna februarie la Limassol. O cursa incitanta, pe malul marii, tarziu mi-am dat seama ca  puteam fi mai competitiv si sa imi  propun sa alerg sub 3:30. Nu am facut-o, asa ca am alergat doar 3:38, ratand sansa de a obtine timpul pentru maratonul de la New York.  Ultima suta de metri am parcurs-o cu drapelul Romaniei in mana. Nici nu banuiam atunci ce va urma, ca urmatoarele mele curse se vor transforma intr-un mesaj, ca voi  alerga cu doua drapele in maini, transformnd maratoanele mele intr-o alergare cu  un  mesaj de pace si de prietenie din partea mea si din partea Romaniei.

In 21 martie s-a desfasurat maratonul de la Roma, prima mea cursa cu doua drapele, drapelele Romaniei si Italiei. Implinisem cu o zi inainte varsta de 50 de ani. Pe strazile Romei am primit de undeva de sus,  forta si taria de care aveam nevoie, reusind sa termin  cursa. Publicul si concurentii din cursa au fost energizantul de care aveam nevoie. Mesajul? O alergare din dragoste pentru Romania si din respect pentru tara gazda. Pe tricou,  numele celor doua tari, cuvantul: IMPREUNA. Pe sapca verde de pe frunte: Alina, Andreea, Urban, Eco Alpin si Ro Club Maraton.

La maratonul de la Berlin, in anul 2009, am reusit sa obtin calificarea la maratonul de la Boston. Am renuntat sa alerg pentru timp, desi intr-o alergare normala puteam fi capabil sa alerg  sub 3:30.  Drapelul Romaniei a “alergat”  cot la cot cu cel al SUA timp de 4 ore.  A fost extraordinar!  Armata Americana m-a salutat ca pe un general,  mii, zeci de mii de americani au strigat in cor Romania, USA, Together! Cateva mii de copii de la o scoala au strigat atat de tare incat a trebuit sa ma mut pe partea cealalta a strazii. Urechile imi erau infundate! Asa am cucerit America! Am tinut sa merg cu drapelele mele in fata la Casa Alba si sa aduc un salut simbolic presedintelui OBAMA. Doar de la el am imprumutat mesajul din cursele mele: “YES, I can!”. Am avut privilegiul sa ofer un buchet de flori doamnei Monica Miculescu, ambasadorul Romaniei la ONU, care m-a felicitat pentru cursa de la Boston.

A urmat in luna mai Maratonul din Luxemburg, cu drapelul Romaniei si cu cel al Uniunii Europene. Am fost sustinut  de 5 prieteni romani, aflati la post la institutiile din Bruxelles, pe care am reusit sa-i impresionez cu ideea mea de a alerga cu cele doua drapele, asa ca am avut cea mai frumoasa galerie. Inainte cu o zi, m-a primit ambasadorul Romaniei in Luxemburg, domnul Tudor-Vlad Alexandrescu. Prima cursa a drapelului Romaniei alaturi de cel al Uniunii Europene. Startul, a fost unul emotionant, pe care l-am revazut de multe ori, iar sosirea a fost pe intuneric, la ora 22. Dupa cursa ambasadorii Romaniei de la  Bruxelles m-au lasat sa le vorbesc despre  un altfel de patriotism,   o alergare din dragoste pentru Romania,   cu drapelul Romaniei pe distanta de 42 km.

Semimaratonul de la Baile Tusnad, a fost organizat de cineva de la Budapesta. Mesajul meu? Romanii si ungurii doar Impreuna. Purtam in maini drapelul Romaniei si Uniunii Europene. Pe ultimii kilometric in fata mea un concurrent din Ungaria. Era de aceeasi varsta cu mine. Voiam sa il inving, doar era ungur. Simteam asta si cred ca simtea si el. Aveam in plus fata de el,  steagurile. Nu voia sa cedeze. Apoi am intrat in vorba cu el, i-am aratat cuvantul Impreuna, scris in maghiara pe tricoul meu. A inteles si am mers 3-4 km, cot la cot, trecand la final IMPREUNA linia de sosire, cu drapelele ridicate deasupra capului, indemnandu-l pe maghiar sa tina si el de drapelul Uniunii Europene. Apoi ne-am imbratisat. A fost unul dintre cele mai frumoase momente din cursele mele, mesajul meu ajungand acolo unde trebuie.

Cu o saptamana inainte de ziua drapelului national mi-am zis: voi duce drapelul Romaniei sus pe muntele Olimp, gandindu-ma la toti romanii care si-au dat viata pentru Romania. La o zi dupa, eram la maratonul de pe muntele Olimp, cu drapelul Romanie si Greciei, pe sub  Tronul lui Zeus. A urmat coborarea, mai grea decat urcare.  Eram la limita timpului regulamentar si puteam fi descalificat. Organizatorii greci au lacrimat cand au vazut la orizont, apropiindu-se, drapelele Romaniei si Greciei, exclamand parca: A reusit!

Mi-am dorit intotdeauna sa alerg o cursa pentru Armata Romana, pentru eroii nostri, pentru fostii mei colegi care s-au jertfit in misiuni. Pe multi dintre ei i-am cunoscut.  Prilejul a fost maratonul montan Ciucas, cu start si sosire din/in localitatea Cheia, Prahova.  Mi-am inscriptionat pe tricou mesajul “Onor Armatei Romane”, mi-am luat steagurile, al Romaniei si Uniunii Europene si am urcat cu ele pana sus, la cota 2000 m, pe varful Ciucas, rostind acolo cuvintele “Onor armatei Romane”! Apoi am coborat in Cheia, unde am fost intampinat de prietenii mei, alaturi de care am trecut linia de sosire. Mai mult de atat n-am putut  face pentru ei!

Am purtat drapelele Romaniei si Uniunii Europene la supermaratonul de la Miercurea Ciuc, fluturandu-le 46 km  prin satele unguresti, din jurul municipiului, adresand la final de cursa locuitorilor orasului Miercurea Ciuc indemnul: Romanii si ungurii doar Impreuna!

Maratonul de la Bruxelles. Se implineau 130 de ani de relatii romano belgiene. Domnul ambassador Ovidiu Dranga m-a invitat sa particip la acest maraton cu drapelele Romanie si Belgiei. Un alt ambasador aflat  la Bruxelles, m-a incurajat permanent in cursele mele cu drapele, domnul Mihnea Motoc, ambasadorul Romanie pe langa Uniunea Europeana. Am luat in maini si drapelul UE, ducandu-le  pe toate trei 42 de km. Romania am reusit! Ambasadorii au trait la inalta  intensitate cursa mea, fiind  alaturi de mine, unul dintre ei m-a incurajat pe traseu, iar altul m-a asteptat la sosire.

Apoi m-am trezit  pe strazile Moscovei la Maratonul International al Pacii Moscova 2010, cu drapelul Romanie si cu cel al Rusiei, alergand pe sub zidurile Kremlinului, cu un start care s-a dat din Piata Rosie. Mesajul?  Da! Se poate! Romania-Rusia Impreuna! Daca eu am putut sa alerg 42 de km cu cele doua drapele, de ce n-ar putea si  politicienii!

La maratonul International Bucuresti am prezentat romanilor drapelul Romaniei si drapelul UE, intr-o cursa in care ele au fluturat  Impreuna. Initial am vrut sa alerg cu steagul echipei Steaua si cu drapelul Romaniei, eu fiind stelist pana in maduva oaselor. Ca sa nu incit galeriile adverse, am ales varianta cu drapelul Romaniei si cu cel al Uniunii Europene. Au fost patru ture in jurul Parlamentului, pe malul Dambovitei si pe Calea Victoriei.  Cei mai buni prieteni ai mei au fost acolo si m-au incurajat. Printre ei, am aflat mai tarziu chiar de la el, preotul satului Adjudu Vechi, locul in care am copilarit. Pe tricou am avut inscriptionat mesajul “Impreuna oprim violenta pe stadioane”, iar pe tricolorul imprimat pe fata si pe spatele tricoului am trecut cele 18 echipe din prima liga de fotbal, punand impreuna echipele Steaua, Dinamo si Rapid, intr-o cursa de 42 de km,  in care, mai, mai ca mi-am dat sufletul.  Seara mesajul meu a fost “receptionat” cum se cuvine de galeriile echipelor Dinamo si Steaua, care au incins dupa meci, o bataie pe cinste. Materie prima pentru mass media romaneasca, nu intamplator am trecut-o si pe ea pe tricou, pentru ca intotdeauna din aceste lupte e singura care castiga  bani si audienta.

Maratonul de la Atena 2010. Cursele mele erau prea aproape una de alta si nu aveam timp sa ma refac. Tocmai de aceea nu am avut in plan  maratonul de la Atena. Insa,  la o saptamana dupa  maratonul Bucuresti, m-am simtit refacut. Inscrierea la Atena a  fost un alt  maraton. Cand nimeni nu se mai astepta, ma ajuta un grec, care ma inscrie la maraton pe ultima suta de metri, in ultima saptamana. Am reusit sa duc drapelul Romanie si pe cel al Greciei pe traseul pe care soldatul grec a dus vestea victoriei in cetatea Atenei, rostind si eu la final cuvintele “Am invins”! Ambasadorul Romaniei in Republica Elena domnul George CIAMBA ne-a primit si ne-a felicitat.

Cea mai asteptata cursa a mea a fost maratonul de la Torino, cu drapelele Romaniei si Italiei, o cursa pentru fetele mele Alina si Andreea.  Au fost cu mine la start si la sosire, le-am auzit incurajarile si le-am simtit cel mai aproape de mine. Mesajul?  Romania Italia Impreuna. Am inscris pe tricoul meu numele a doua asociatii italiene: Associazione Arma Aeronautica si Club Frecce Tricolori si numele Asociatie Romane pentru Propaganda si Istoria Aeronauticii – ARPIA, urmat de  numele a 4 personalitati marcante ale Aviatie Romane: Traian Vuia, Aurel Vlaicu, Henri Coanda si Dumitru Prunariu.

Am incheiat anul maratonul de la Lisabona. A fost al 12-lea maraton cu drapele, cu drapelele Romaniei si Portugaliei, pe un vant foarte puternic in care era cat pe ce sa fiu lovit de un tomberon purtat de vant. Maratonul  l-am dedicat unor .. lautari. Am descoperit ca oamenilor le place sa respecte si sa fie respectati, ca romanii iubesc Romania la fel de mult, indiferent daca rangul lor  este de diplomat sau de  lautar.

Am avut privilegiul sa fiu de mai multe ori in preajma a doi “batausi”, in ale maratonului, Victor Ilie, romanul care a atins anul acesta cifra de 109 maratoane si de Danut Cernat, care a sarit si el bine de tot, dincolo de 50 de maratoane. Oamenii acestia m-au inspirat si m-au incurajat, tragandu-ma in curse dupa ei si transmitandu-mi  mereu incredere.

Ce urmeaza?

In prima parte a anului 2011:  6 maratoane in 6 luni pe 6(7) continente. Mai ramane sa stabilesc numarul de drapele cu care voi alerga. Doua sau trei? Si sa fac rost de banii necesari. Suntem trei romani care vom pleca in aceasta aventura, trei romani din Ro Club Maraton.

In cursele mele nu m-am simtit niciodata singur. La final de an ii salut si le  urez “La multi ani” tuturor  suporterilor mei, oriunde  s-ar afla,  energizantul meu din curse, care m-au incurajat,  sute de fotografii cu drapelele mele, cu imagini din curse, “alearga” astazi pe site-urile din lume.

La multi ani Romania! La multi ani Ungaria! La multi ani Grecia! La multi ani Franta! La multi ani Spania! La multi ani Germania! La multi ani Belgia! La multi ani Cipru! La multi ani Italia! La multi ani Statele Unite ale Americii! La multi ani Luxemburg! La multi ani Federatia Rusa! La multi ani Portugalia!

Multumesc tuturor sustinatorilor mei care m-au sustinut pe www.ilierosu.ro.  Incurajarile dumneavoastra m-au motivat sa alerg anul acesta 13 maratoane, din care 12 cu drapelul Romaniei. Am vrut sa fie 12, nu stiu de ce dar parca am dat o mai mare  rezonanta proiectului meu.  Dintre sutele de comentarii, am retinut unul,  pe cel al  doamnei Daniela:

“Felicitari si la cat mai multe performante! Avem nevoie de romani care sa faca gesturi precum dumnevoastra. In limbaj academic se cheama diplomatie publica insa asta ar trebui sa fie sarcina diplomatilor. Eu mereu am spus ca fiecare roman in afara granitelor este un ambasador, al lui in primul rand, al familiei care l-a crescut si educat (7 ani),  al societatii care l-a format si al tarii de unde a plecat.
Asa ca felicitari, inca o data!”

Ii salut pe  concurentii, alaturi de care am alergat Impreuna in curse,  ei au inteles cel mai bine mesajul meu, incurajandu-ma! La Atena grecii cu care am alergat pe muntele Olymp, m-au recunoscut si m-au alintat in cursa:  “Olympus”!

Ii salut si le urez La multi ani celor doi prieteni ai mei,   Vasile Dogaru si  Ionut Nicolae,  care m-au indemnat primii sa duc mesajul meu cu drapele cat mai departe.

Ii salut pe prietenii mei de la cabana Himalaya, din clubul Eco Alpin, al carui membru sunt,  si pe copiii care m-au sustinut in antrenamentele mele de la cabana!

Ii salut pe colegii mei de la URBAN SA, care au crezut  in actiunea mea, incurajandu-ma si acordandu-mi timpul necesar pentru a participa la concursuri!

Nu-i pot uita nici pe sustinatorii mei din Adjudu Vechi si din Adjud, Vrancea, care m-au incurajat in curse si la antrenamente, mandrindu-se cu mine pentru ca sunt unul de-al lor.

Ii salut pe prietenii mei din ASOCIATA ROMANA PENTRU PROPAGANDA SI ISTORIA AERONAUTICII, aviatorii! La moment aniversar mi-au acordat diploma pentru promovarea Romaniei in lume si m-au propus pentru a fi avansat la gradul de Colonel in rezerva. Apoi am avut onoarea sa fiu trecut intr-o carte despre istoria aviatiei, “Traditie si continuitate”, o carte despre istoria ARPIA. I-am “reprosat” domnului general Rus ca mi-a acordat prea multa atentie, ca m-a transformat intr-o emblema! Chiar esti, mi-a raspuns domnul general!

Le multumesc celor de la Ministerul de Externe care m-au sustinut si incurajat in permanenta, ei intelegand cel mai bine mesajul meu. Doar nu degeaba m-am autointitulat ambasadorul maratonistilor amatori din Romania!

Ii multumesc lui Adrian Dragomir, patronul de la Fabrica de steaguri, care mi-a confectionat steagurile si mi-a inscriptionat tricourile!

Pentru ce am realizat in 2010 am fost rasplatit, cativa ziaristi povestind in articolele lor despre maratonistul Ilie Rosu.

Ionut Nicolae, in Un maratonist in si pentru viata. A avut  mana buna. Ideea cu blogul a fost a lui. A fost o intamplare fericita din viata mea cand l-am intalnit pe acest om in drumul meu catre cabana Himalaya. El m-a indemnat: Scrie!

Benezic Dollores a dorit sa scrie  un articol complet, prezentandu-ma ca maratonist si ca om,  urmarindu-ma  intai la antrenamente si  apoi la maratonul de la Bucuresti. Viata mea, fata in fata cu  principalele momente din  maratonul  Bucuresti. Patriotismul. Articolul a aparut in numarul din decembrie 2010 al revistei Esquire, “Roman de cursa lunga”. Un fragment  a aparut pe blogul www.dollo.ro, Romanul Rosu si steagurile.

Marian Chiriac m-a facut cunoscut in randul alergatorilor maratonului Bucuresti in “Maratonistul care nu a pierdut nici o batalie”, din revista Alerg. Tot el a fost primul care a facut anunturile despre maratonul cu doua drapele de la Roma si despre maratonul de la Boston. Acest  inimos ziarist, un redutabil maratonist si el,  m-a incurajat, a crezut in mine, a scris, punand sare pe rana acelora care nu prea si-au dorit sa reusec. Frazele lui m-au mobilizat, facandu-ma sa dau din mine totul.  Nici nu va dati seama cat de mult a reusit sa ma mobilizeze!

Constantin Pistea m-a etichetat in Observatorul militar drept  “Maratonistul pacificator”.

Nicolas Buda de la ziarul Gandacul de Colorado din New York, m-a intervievat  dupa terminarea maratonului de la Boston si m-a prezentat in “Maraton cu tricolorul pe umeri”.

Trimisul la Moscova a Radio Romania Actualitati, Alexandru Beleavski,  m-a asteptat la finalul maratonului de la Moscova, mi-a luat un interviu, “Un roman, mesagerul pacii in lume”, care a fost difuzat la radio, facandu-ma cunoscut, ca  singurul om din lume care alearga cu doua drapele.

Viorica Vioara de la Agerpres a transmis pe flux  in  “Maratonul pacii” cateva fotografii din timpul cursei de la Moscova.

Dupa o cursa cu drapelele  Romaniei, Belgiei si Uniunii Europene, pe site-ul ambasadei Romaniei de la Bruxelles s-a difuzat urmatoarea stire:

“Bruxelles, 12 octombrie /Ambasada României/ – La Maratonul anual de la Bruxelles care a avut loc duminica, 10 octombrie 2010, un român a dedicat cursa pe care a facut-o aniversarii a 130 de ani de relatii diplomatice româno-belgiene.

Domnul Ilie Rosu, ofiter în rezerva al Armatei Române, a alergat întreaga cursa de duminica purtând trei drapele: al României, Belgiei si Uniunii Europene. La linia de sosire, maratonistul român a fost asteptat de Ambasadorul României în Regatul Belgiei, domnul Ovidiu Dranga, care l-a felicitat pentru cursa reusita si i-a multumit pentru mesajul de prietenie transmis în mod simbolic”.

Veronica Tudor, m-a asteptat  la finalul cursei de la Atena, publicand in Asii Romaniei si intr-un ziar de limba romana din Grecia, interviul: “Totul e posibil”.

Andreea Strachina, Evenimentul Zilei, a prezentat cateva din trairile mele in cursele de maraton in “Visul vietii: sa alergi maratonul pana la capat”.

Dan Gheorghe, pe blogul sau,  m-a vazut ca Omul cu tricolorul. Anuntasem bomba,  la Roma voi alerga cu drapelul Romaniei. Daca intalnirea din parcul IOR din acea zi nu exista, nu existau nici cursele mele cu drapele. Articolul a aparut si in cotidianul Romania Libera, avand  acelasi continut ca  pe blog, dar mai putin partea cu Omul cu tricolorul. Acest lucru m-a mobilizat mai tarziu.

Pe site-ul maratonului International Bucuresti, am fost prezentat drept  “Maratonistul drapelelor”, preluandu-mi-se povestea  si istoria maratonului de la Boston.

Serban Damian, presedintele  Ro Club Maraton a descris cursa de la Roma si a afisat pe site-ul clubului multe din povestirile mele, facandu-ma cunoscut in randul alergatorilor din Romania.

Impreuna cu Dan Lixandru am fost invitati in doua randuri la emisiunea Mihaelei Tatu “Celebri sau nu”, avand drept subiect  maratonul de la Roma.

Colegii mei de la Ro Club Maraton m-au premiati la sfarsit de an, o diploma pentru promovarea imaginii Romaniei in strainatate, pentru cele 12 maratoane alergate cu doua drapele!

Am participat cu drapelele mele si la trei crosuri, amestecandu-ma printre copii, reusind sa strigam  Impreuna  “Romania!”, asa cum mi-am dorit, dupa intoarcerea de la maratonul Boston 2010. O consider o mare  reusita  a anului 2010.

A fost mult? A fost putin?

La multi ani Romania si haide,   nu te lasa!

11 Raspunsuri

  1. Cossmin spune:

    Felicitari Ilie si la mai multe maratoane in 2011.
    La Multi Ani !!!

  2. Nina spune:

    Felicitari pentru 2010….iar pentru 2011, mesajul tau sa fie inteles pe toate continentele.

    La Multi Ani!!!

    Multa sanatate, fericire …si un an nou plin de impliniri!!!!!!!!!!!!

  3. Bogdan spune:

    Salut,
    Felicitari pt relizari si pentru devotamentul pe care il ai in ceea ce faci…
    La Multi Ani !!!!!
    Multa bafta in continuare!!

  4. nin spune:

    La multi ani, Ilie! Multa sanatate, vreau sa iti duci planurile la bun-sfarsit si astept cau nerabdare, aici, pe blog, povestirile!

  5. stan turcu spune:

    LA MULTI ANI! Sa fii sanatos si 2011 sa fie cel putin, la fel de bun ca 20010 pentru tine! Sa reusesti sa realizezi proiectele la care te-ai “inhamat”. Numai bine!

  6. Georgiana spune:

    La cat mai multe maratoane, iar fiecare loc in care mergeti sa va ofere experiente frumoase!

  7. Maricu spune:

    Bravo, Ilie
    si La multi ani
    si la cit de multe maratoane cu steaguri

    Tot inainte, Generale

  8. Serban spune:

    Felicitari domnule Rosu!
    Desi ne-am tot vazut in 2010 si am stiut tot ce ati facut la scurt timp dupa ce v-ati intors din fiecare aventura, este impresionant sa le gasesc pe toate puse la un loc.

    Aveti totusi grija sa nu va incarcati mai mult decat puteti duce, pentru ca e de preferat sa faceti mai putin dar pe timp mai lung, decat invers (cel putin asta e filozofia mea).

    Cu ganduri bune,

    Serban

  9. cristian ungureanu spune:

    … La Muuu…ulti kilometrii , sanatosi si bucurosi Alergati in 2011 !
    Cu Consideratie ,
    cristi .

  10. prof sergiu tugulea spune:

    la multi ani !cand alergi “mosu ” e alaturi de tine .sa ai incredere in tine tot timpul,fiindca esti un invingator !

  11. Andrei Dudescu spune:

    Felicitari pentru tot ceea ce faci pentru tine si mai ales pentru aceasta tara. Dupa ce ti-am citit cam toate articolele am simtit nevoia sa iti scriu pentru ca parcul IOR a fost pentru mine in tinerete locul antrenamentelor mele de alergare. Alergam cu inca 2-3 prieteni si ajunsesem cel mai mult sa facem 5-6 ture de parc. Acum stau si ma gandesc ca daca am fi continuat antrenamentele cu siguranta ajungeam la kilometrajul unui maraton. Coincidenta sau nu anul acesta m-am inscris la semimaraton in muntii mei dragi Ciucas in septembrie iar surpriza vine de la faptul ca voi alerga alaturi de baiatul meu Alexandru in varsta de 14 ani care s-a inscris tot la semimaraton cu acordul meu si cred ca va fi juniorul celor inscrisi. Speram sa terminam amandoi pe locuri cat mai bune desi scopul este sa terminam. Urmatoarele 2 luni vor fi unele de antrenament si sa speram ca vom ajunge sa terminam cu bine cursa. Iti dorim tot binele din lume si sa ai curajul si forta de a purta stindardul Romaniei pe toate continentele.

Lasa un comentariu

Atentie: Comentariile vor fi moderate. Nu este nevoie sa trimiteti acelasi comentariul de mai multe ori