Ilie Rosu

Inca de la  coborarea din avionul care m-a purtat spre Bruxelles, am constantat o schimbare brusca de temperatura, una deosebit de  scazuta, desi ma aflu in  locul cel mai “fierbinte” din EUROPA. In acest sezon, aici  ploile cad aproape zilnic, dar cu care localnicii sunt obisnuiti.

De la aeroport tinta mea se numeste Piata Shuman, in apropierea acesteia, urmand a ma caza. Cu timiditate fac o recunoastere a zonei, insotit de prietenul meu Costica, in postura de ghid, descoperind rand pe rand instiutiile UE si zona centrala a orasului. Locul in care se fac inscrierile pentru cursa este in apropiere, acesta fiind localul  scolii militare regale. De aici imi ridic “chip-ul”, numarul de concurs si tricoul oferit de organizatori si aflu toate detaliile despre traseu. Consult pliantele, care promoveaza cursele de maraton din Europa, dintre care retin una, cu maratonul de la Viena. Depun la stand pachetul cu fluturasi, pe care sunt inscrise informatii despre editia a doua a Maratonului International Bucuresti.  In zilele urmatoare ele au  ajuns si la romanii care lucreaza in institutiile europene din Bruxelles.

Langa Poarta Arcului de Triumf se afla cladirea muzeului militar. Aspecte din istoria  tarii, in special a celor 2 razboaie mondiale, stau astazi marturie. Uniforme, sabii, pusti, tunuri, drapele, decoratii, sunt la tot pasul, captivand prin culori si vechime ochiul vizitatorului.

Sosirea din cursa va fi in piata centrala a orasului, Grand Place, o piata veche, cu o arhitectura unica, inconjurata de cladiri cu multa istorie,  dand impresia  azi, ca te afli in plin  secol 19.  Strazi inguste, cladiri vechi, magazine, cofetarii, restaurante, galerii de arta, muzee, sunt toate stranse in jurul lui Grand Place. Putina neatentie si risti sa te pierzi usor pe strazile inguste si intortochiate din centru. In lateral, pe o straduta, ce da in  piata, vizitatorii ating cu mana o statuieta. O legenda spune ca cine atinge statuieta va reveni curand la Bruxelles. Imi astept randul si ating si o ating si eu,  sperand intr-o revenire..
Mai sus, pe aceeasi strada, se afla un punct de atractie, Manneken Pis, simbolul orasului, pe care turistii il considera un obiectiv important si-i dau roata.
Pavajul din piatra cubica din piata, intareste impresia vizitatorilor,  ca exista o politica prin care tot ce este vechi se conserva. Sunt si  cladiri care   nu mai pot fi restaurate. In locul lor apar rapid cladiri moderne, pastrandu-se proportia cu specificul zonei. In special acest lucru s-a intamplat in partea zona nordica a orasului, in care a aparut un cartier nou, cu cladiri moderne, in care se gasesc astazi principalele institutii belgiene.

Monumentele impanzite pe intreg orasul, amintesc atat de familia regala, cat  si de militarii si oamenii de cultura ai tarii.
Plimbandu-te linistit pe strazile orasului, nici nu  banuiesti ca la cativa metri  in subteran, prin pasaje, sute de masini se deplaseaza pe sub pamant, evitand  blocarea intersectiilor orasului.

Atomium este una din cele mai celebre constructii din Bruxelles. Intr-o zona rezidentiala, traversand un parc foarte intins, se ajunge usor la Atomium, o structura metalica formata din mai multe sfere uriase, ce reprezinta o molecula, cu 9 atomi, legati intre ei prin culuare  metalice, dotate cu scari, prin care se poate circula de la o sfera la alta. La sfera superioara se ajunge cu liftul. Constructia are 102 metri inaltime!  De sus se poate admira circular intreaga zona,  o panorama a orasului de la mare inaltime, unica. Privind in jos se vede  un parc in miniatura Spirit of Europe. Am ramas surprins cand am observat ca sfera de sus, cel mai important punct al complexului,  este dedicat unei romance, Lola Bobescu, nascuta la Craiova, care s-a stabilit la Bruxelles, fondand Orchestra regala de Camera a Waloniei, animand viata muzicala a orasului. In una dintre sfere sunt prezentate intr-o expozitie tarile de pe continentul African si situatia lor economica ingrijoratoare.

Am colindat putin pana am ajuns in fata parlamentului european. Am descoperit la intrare drapelele tarilor membre, printre ele si pe cel al Romaniei. Am imortalizat momentul printr-o  fotografie cu ajutorul a doua  tinere ce purtau la gat  legitimatii de intrare in cladire.

Chiar si cand  vremea este nefavorabila, pe ploaie, belgienii alearga pe aleile parcurilor, pe strazi si merg mult cu bicicleta. Clima umeda, ploile aproape zilnice, asigura conditiile existentei unei vegetatii bogate, parcurile sunt vii, verdele lor crud atragandu-te ca un magnet. Am observat asta si pe timpul cursei de maraton, cand am traversat parcurile si padurile orasului.
Umbrela sau o pelerina  de ploaie nu trebuie sa-ti lipseasca. Ploi scurte, schimbarile rapide ale vremii,  pot surprinde orice turist, mergand serios cu umbrela deschisa, desi ploaia s-a terminat demult.

Pregatirea echipamentului pentru cursa este o activitate importanta. Imi fixez numarul de concurs pe tricou. Imi pregatesc steagul, doua bucati din coada de undita, fiindu-mi  suficiente pentru a improviza suportul pentru drapel. De la Maraton Expo mi-am luat un suport pentru geluri si se parea ca aceasta problema a transportului lor pe timpul cursei a fost rezolvata atat pentru aceasta cursa, cat si pentru cele viitoare. Nu prea a fost asa, “ca sa arat bine”, le-am lasat acoperite de tricou, mi-am zis doar cativa km, pana ies din zona centrala. Am uitat insa de ele, la final de cursa constatand ca m-am iritat serios, mai ceva decat atunci cand le prindeam de tricou.

Deasupra orasului se aud frecvent zgomotele avioanelor, care aterizeaza sau decoleaza din apropiere.  Timpul afectat sederii mele in Bruxelles s-a scurs repede, obiectivul meu fiind indeplinit.  Sunt mult mai relaxat la plecare pentru ca prietenii mei ma conduc la aeroport.  Zbor spre casa cu gandul la  noua cursa, Maratonul International Bucuresti, din ziua de duminica 18 octombrie, framantandu-ma  o intrebare. Voi putea oare sa duc la fel de bine al treilea maraton in patru saptamani?