Hoinarind prin Berlin

Pin It

Prima impresie despre Berlin am inceput sa mi-o formez  inca de la coborarea din avion. La iesirea din aeroport, mai multe tablouri agatate pe niste stalpi  imi atrag atentia. Printre ele se afla si un tablou al lui Herman Oberth,  fondatorul rachetei, cetatean roman de origine germana. Mi-am amintit ca am vizitat cu catiava ani in urma la Medias, un  muzeu dedicat in exclusivitate lui, in care am aflat mai totul  despre personalitatea sa.
Deplasarile de la aeroportul Tegel catre oras si apoi spre locul in care am primit de la organizatori numarul de concurs si “chip”-ul, undeva, intr-o baza aeriana, in ale caror hangare s-au facut inscrierile, au insemnat si primele impresii. Totul pare organizat ca la carte. Ca peste tot, fiecare vrea sa vanda ceva, incepand cu marile firme producatoare de echipament sportiv si terminand cu micii intreprinzatori. Se obisnuieste ca participantii la cursa de maraton sa primeasca un tricou, din partea organizatorilor. La Berlin este primul loc in care nu primim acest tricou Totusi cine a vrut sa isi aminteasca de acest eveniment a putut sa si-l  cumpere de la zecile de standuri deschise in complexul expozitional.  Impreuna cu Marian Chiriac, oferim celor prezenti fluturasi cu informatii despre maratonul international Bucuresti, din 18 octombrie.
Nimic iesit din comun la prima vedere. In prima zi traficul aglomerat dinspre aeroport catre oras si traseul necunoscut, m-au  facut ca sa nu fiu atent  la detalii. Un oras obisnuit mi-am zis, la fel ca multe alte capitale europene. In urmatoarele zile insa, cu cat am patruns mai adanc in inima orasului, cu atat am ramas mai placut impresionat. Nu poti sa nu observi cum autobuzul si metroul intra in statii cu precizia nemteasca, despre care se vorbeste atata. Apoi o  padure seculara, o oaza de oxigen,  care inca rezista si astazi in centrul orasului. Este un loc ideal pentru plimbare pentru persoanele in varsta si de antrenament pentru alergatori si biciclisti. Ca turist trebuie sa fii foarte atent cand traversezi prin intersectii sau te deplasezi pe trotuare, sa nu ocupi banda pentru biciclisti dar si sa nu fii lovit de …biciclete.  Ele sunt un mijloc important de deplasare, inspre si dinspre locurile de munca, altfel mii de masini ar fi circulat in locul lor, producand mai multa  poluare si aglomeratie.

Este un oras curat in care cosurile de gunoi aproape ca lipsesc, pentru ca nemtii nu mananca pe strada. Nu se poate sa nu observi strazile largi, verdeata si ca se respecta o proportie intre vechi si nou, iar inaltimea  cladirilor se integreaza in arhitectura zonei. O portiune din zidul Berlinului si punctul de trecere catre Berlinul Occidental, Charlie, amintesc de razboiul rece.  Poti face o fotografie la poarta Brandenburg cu figuranti, echipati in soldati rusi si americani, fluturand steaguri,care sa-ti aminteasca de trecutul orasului. Palate, muzee, cladiri noi moderne, pe toate le intalnesti la tot pasul de-a lungul si de-a latul raului Stree, o apa care curge sinusoidal, prin centrul orasului.  Poti face chiar o plimbare cu vaporasul pe rau, putand admira cladirile de pe mal. Dupa cursa  de maraton am vazut ce inseamna nonconformismul nemtilor. Am ramas socat atunci cand adunati in parcul din fata parlamentului, i-am vazut echipandu-se, goi pusca, plimbandu-se nestingheriti prin multime, fara nici un complex. Si totusi, la noi nici beat crita sa fi fost nu ai fi facut asta.
Spiritul “XII G” ma urmareste, colegilor mei de liceu promitandu-le o fotografie in fata portii Brandenburg.
Un muzeu in aer liber dedicat Holocausului, in care mii de cuburi de piatra ocupa o zona intinsa, impresionanta, la cativa metri de locul prin care trecea zidul Berlinului.
Din Berlinul de Vest o statuie reprezinta parca o femeie, care transmite un strigat de disperare  dincolo de gardul de sarma ghimpata si peste poarta Brandenburg.

Nu puteam rata o plimbare de la un capat la altul pe FriedricheStrase, cu o multime de magazine, cu galeriile Lafayete si cu Friedrichestad Palast, de unde urmaream pe vremuri pe programul 1, spectacolele de cabaret.

Din orice punct al orasului poti admira  turnul inalt de televiziune care domina intreg orasul.

Aventura noastra la Berlin  se incheie intr-un mod placut in biroul ambasadorului Romaniei la Berlin, Lazar Comanescu, un domn vesel si simpatic, cu care ne-am fotografiat si pe care l-am pus la curent cu numarul important de romani care au luat parte la cursa de maraton si cu rezultatele obtinute. Suntem amatori si incercam  sa atragm atentia romanilor sa practice  mai mult miscarea.

Pin It

3 Raspunsuri

  1. ioana....(oana pentru familie :D) spune:

    Dupa o asemenea descriere e imposibil sa nu vrei sa vizitezi Berlinul

  2. Liviu & Tiberiu spune:

    Bravo Ilie, te-ai autodepasit din nou intr-un loc simbolic! Am vazut fotografiile si am recunoscut prietenii de antrenament.
    Felicitari si ne vedem la Bucuresti!

  3. Sandel Voinea spune:

    Iata inca o proba trecuta cu succes.Ba mai mult, depasirea pragului psihologic de 3 h 30′, sunt sigur, te-a propulsat peste , aparent banala trecere a liniei de sisire de pina acum.Rezultatul este cu atit mai interesant si semnificativ, avind in vedere ca toti romanii participanti si-au batut propriile recorduri.Felicitari si tie si celor romani, care au luat startul, acolo, si , sunt sigur, au simtit ca impreuna formati…o echipa!

Lasa un comentariu

Atentie: Comentariile vor fi moderate. Nu este nevoie sa trimiteti acelasi comentariul de mai multe ori