Ilie Rosu

Este data de 29.08.2009.
Mai sunt cateva zile pana la maratonul de la Berlin. Este momentul sa parcurg o distanta mai lunga si sa aflu care cum stau cu pregatirea. Punctul de plecare:  cabana Himalaya. Grupul de copii pe care l-am intalnit aici vineri seara, spectacolul prezentat in penultima zi de tabara, focul de tabara, prezentarea de catre Vasile a filmului, in care expeditia in totalitate romaneasca, a cucerit varful Everest, atentia cu care au urmarit copiii filmul expeditiei, uimiti atat de pericolele la care se expun cei care incearca sa ajunga in varf,  cat si de curajul lor, m-au determinat ca a doua zi sa-mi planific o alergare mai lunga, pana sus in Poiana Brasov, cu intoarcere la cabana. Desi am stabilit cu Vasile sa nu mai alerg pe drumul de intoarcere portiunea cu drum de piatra de 6,5 km, fiindca e prea mult praf, in zona nu a mai plouat de o luna de zile, iar drumul este foarte greu, acesti copii m-au determinat sa alerg aproape un maraton. Citeste restul »

Este data de 23.08.2009.

Candva sarbatoare nationala a Romaniei, aceasta zi a devenit una obisnuita, semn ca dupa aproape 20 de ani, cati au trecut de la revolutie, peste aceasta s-a asternut uitarea. Intentionam cu cateva luni in urma sa repet un antrenament pe plaiurile natale, chiar inainte de maratonul de la Berlin. Voiam atunci sa ajung din nou la Podu Turcului si sa urc dealul din departare, care urca pana sus, la Cabesti. Prietenii mei care m-au insotit atunci, priveau spre cota cea mai inalta a dealului, apreciind ca urcand  acest deal, voi avea parte de un antrenament reusit.
Citeste restul »

Norocul mi-a suras si de data aceasta. Intalnirea de la liceu nu s-a suprapus cu supermaratonul Miercurea Ciuc, activitatile fiind la interval de o saptamana una de cealata, asa ca iata ca reusesc sa impac si capra si varza.

Chiar imi doresc sa alerg din nou pana sus pe Rarau. Aceasta incursiune suna a provocare pentru mine,  asa ca ii  conving usor pe prietenii mei, ca o intalnire cu Raraul, cu Pietrele Doamnei, va ramane un moment  special,  ca va fi  mai presus decat o masa la un restaurant din oras.  Zis si facut, plecam cu masina din liceu, pana la  mamelonul de la gara, cum ii spuneam noi pe vremuri. Aici ne despartim, ei vor incerca sa urce prin Pojorata iar eu prin Campulung, luindu-ma dupa semnul unui indicator, care arata 14 km pana pe Rarau. Cam intr-o ora si jumatate voi fi sus, mi-am zis. Citeste restul »

S-au implinit  30 ani de la terminarea liceului militar! Momentul  reintalnirii cu oamenii care au sfintit aceste locuri se apropie. Pentru ca acolo, in tinutul Bucovinei, am pretuit alergarea si miscarea in aer liber, nu uit la plecare, sa iau cu mine medaliile de la concursurile de maraton, de la Budapesta, Bucuresti, Atena, Paris, Madrid si Miercurea Ciuc, pe care intentionez sa le agat la gatul colegilor mei.

Voi retrai emotiile revederii cu colegii de clasa, cu cei de companie si cu ceilalti care au absolvit cu noi in acelasi an. Pornesc impreuna cu Calin, un adevarat om de echipa, cu o verticalitate cum rar intalnesti, uneori iesita din comun   Identificam pe traseu orasele in care am putea intalni LM-isti. Oprim in Bacau, sosotim cateva minute cu Jorj-Costica, care ne impresioneaza cu amintirile sale, in detaliu, din liceu, de parca  le-ar fi trait  ieri si pe care noi o parte le-am dat uitarii. Citeste restul »

Incepe deplasarea catre Miercurea Ciuc. Plec din acelasi punct, locul in care a inceput totul: cabana Himalaya. Deplasarea este lipsita de  monotonie, la iesirea din Sfantu Gheorghe imi face placere sa il intalnesc pe varul Vasile,  la Baile Tusnad o ploaie inunda soseaua, ingreunand circulatia masinilor, iar la Miercurea Ciuc ploaia mai sa  strice serbarea organizata cu ocazia zilelor orasului. Vremea se amelioreaza si orasul prinde viata. Renunt la cazarea la caminul de garnizoara in favoarea cazarii la Universitatea Sapienta, care este dispusa chiar in centru, beneficiind de avantajul de a lua startul chiar de langa hotel. La sosire voi fi sigur “daramat” si va fi un mare avantaj aceasta cazare dupa cursa.

Rand pe rand, de pe intreg cuprinsul tarii,  Bucuresti, Braila, Deva, Bistrita, apar si concurentii care vor alerga a doua zi. Muzica rock si cantecele unguresti rasuna in piata centrala a orasului pana tarziu in noapte. In camera de la hotel imi pregatesc echipamentul si bag la cap ultimele indicatii pe care Victor Vlad si Danut Cernat mi le dau pentru cursa de maine. Privind echipamentul si alimentatia in cursa, primesc multe explicatii de la cei doi, si raspunsuri la intrebarile pe care le consideram, nu demult, … fara raspuns. Citeste restul »