Inundatii dupa antrenament la Rasnov

Pin It

Este data de 11.07.2009.
Iata-ma din nou la cabana. Este o dimineata insorita si pornesc din nou. Ploaia cazuta in ultimele zile a facut ca drumul de piatra sa fie umed, fiind ferit de norii de praf. Cainii tulbura linistea diminetii, ma urmaresc in haita, sunt mai multi decat altadata,  latrandu-ma cateva sute de metri, transmitand parca din casa in casa semnalul ca s-au reluat antrenamentele. Soferul unei masini cu numar de Bucuresti opreste, oferindu-se sa ma transporte  pana in Rasnov.

Aerul curat de  munte imi prieste, sunt singur pe drumul care ma scoate catre oras. Piatra Craiului si Magura Codlei sunt reperele importante pe directia mea de alergare, privind catre ele cu mare placere. Traversez prin oras cele doua strazi care ma scot in drumul catre Poiana Brasov. Incep a urca lin din oras catre munte, cautand umbra de pe  partea dreapta a soselei. Inca putin si voi beneficia de racoarea pe care ti-o ofera padurea de-a lungul intregului traseu. Din sens opus cineva se apropie in alergare si surpriza, iat-o pe Simona aproape refacuta, fiind inca  sanse sa alerge un semimaraton la un concurs oficial.Depasesc apoi un grup de tineri aflati in alergare  in acelasi sens cu mine, carora le atrag atentia ca trebuie sa isi schimbe  incaltarile.

Opresc la izvor, ma racoresc si imi umplu sticla cu apa. Continuu sa urc si sa raman constant in alergare. Efortul din timpul acestui antrenament ma va ajuta in urmatoarele concursuri din toamna. Inca putin si iata-ma sus la cota. Ma opresc cateva clipe imi trag sufletul, sorb cateva inghitituri de apa, si fac cale intoarsa. Las in urma o caleasca  trasa de  doi cai frumosi care coboara spre oras. Deasupra pe cer cativa nori isi fac aparitia, racoarea din aer facand ca aceasta alergare sa fie  placuta.

In zona Cetatii este multa lume, destula aglomeratie, totul parand a semana cu o sarbatoare a orasului, fiindca se pregatesc si mici si bere si sunt expuse obiecte traditionale. Intru din nou in oras si fac cale intoarsa, spre cabana. In departare din ce in ce mai multi nori dau ocol muntilor. De acolo sunt primele semnale ca in curand vremea se va schimba. Iutesc pasii, simtind ca am acea rezerva de a termina in forta antrenamentul de astazi. Inca putin si iata-ma intrand in linie dreapta pe aleea din fata  cabanei.

Copiii din tabara se opresc pentru cateva clipe, permitand lui Vasile sa ma prezinte, adresand un  indemn copiilor sa faca sport si sa petreaca cat mai mult timp in mijlocul naturii.  Zeci de parinti urmaresc cu sufletul la gura demonstratia de final a copiilor. In multime il zaresc si pe fostul meu coleg Florentin, actorul Tony din Trazniti in Nato, zis si “Marlanul”, actorul Ovidiu Popa care acompaniaza la chitara cantecele de munte si de vacanta,  invatate in timpul serilor culturale din jurul focurilor de tabara . Premierea participantilor, inmanarea diplomelor si a medaliilor sunt momentele cele mai asteptate..  Componentii echipei clasate pe locul trei par mai tristi, visand  la revansa si la locul intai.

Nori negri se strang gramada peste muntii din apropiere, pe care  vantul ii indreapta spre  cabana. O ploaie deasa incepe sa cada peste intreaga zona,  Toata noaptea rafalele de ploaie au batut in geamurile  cabanei, facandu-ne  sa tresarim in somn la fiecare  adiere de vant si strop in geam. Dimineata aleile sunt acoperite de apa, facand imposibila iesirea din cabana. Ploaia o tine asa pana catre pranz. Plecarea catre Bucuresti a insemnat o adevarata aventura. Drumul de piatra este acoperit cu apa, facand deplasarea foarte dificila. Apa pe sosea este ca un fluviu, spre  care se  revarsa zeci de paraie dinspre  munte. Inca cateva sute de metri si iata ca iesim la sosea., lasand in urma o mare de apa si sute de oameni neputinciosi si inspaimantati.

Pin It

Lasa un comentariu

Atentie: Comentariile vor fi moderate. Nu este nevoie sa trimiteti acelasi comentariul de mai multe ori