Momentul adevarului

Este data de 14.02.2009.
Deschid fereastra la balcon, privesc atent spre strada, intrebandu-ma cum o fi vremea. Nu ploua, nu adie vantul si-i cam ger. Din geanta cu echipament mi-aleg ce-mi trebuie: un fes, manusi, costum de fas si accesorii pentru frig. Si-mi caut si incaltari. Adidasii, pentru distante lungi, inchisi, buni de alergat prin  ploaie si zapada, i-aleg dintr-o gramada de perechi. De cand alerg, mi s-a latit piciorul, s-a mai lungit un pic, asa ca, trei perechi, desi sunt noi, zac pe balcon, fiindca ma strang. Si iata si perechea buna, o am in dar de la un prieten, Noru.

In deplasarea catre parc, iata primele urme ale unei nopti geroase, apa inghetata pe marginea trotuarului si lumea infofolita, miscandu-se grabita pe alei, spre blocuri. Astazi as vrea sa fac din frigul de afara  un mare aliat. Mi-am propus sa parcurg o distanta mai lunga, pastrand un ritm de alergare constant, pe toata durata  efortului. Am observat ca la concursurile din anul 2008, am plecat  prea tare, lipsa de experienta facandu-se simtita, muindu-ma pe la jumatatea cursei.

Si pornesc.
In primele sase ture de parc, sa tot fi facut in jur de 20 de km,  reusesc un ritm bun, constant, de 16 minute pe tura. In urmatoarele trei, pierd un minut, mentinandu-ma la 17 minute pe tura.  Daca imi puneam mintea, poate gaseam resursele, de care aveam nevoie, ca sa ma mai rotesc inca de trei ori si jumatate in jurul lacului, fiind aproape sa ating tinta mea. Dar nu am apa, iar echipamentul de iarna ma incomodeaza, fiind prea gros. Imi amintesc ca primul meu maraton l-am alergat aici, in luna mai, in anul ce-a trecut. Cinci ore m-am luptat ca sa termin cei 42 de km. Am reusit! De aceea sunt din nou aici. Si acum, ca si atunci, sunt prea dezhidratat, asa ca hotarasc sa las minunea sa se intample la Paris, acolo unde va sosi momentul, sa alerg si sa cobor sub 3:30:00.

Duminica dimineata, am simtit ca am lasat ceva neterminat, asa ca, iata-ma din nou in parc. De data aceasta pornesc mai lent, simtind in picioare, oboseala din ziua anterioara,  si o tot tin asa, 6 ture de parc, intr-un ritm de 17 minute pe tura. Si chiar ma batea gandul, sa mai repet  inca de 3 ori, dar cred ca e suficient pentru acest sfarsit de saptamana, ca de, nemultumitorului i se poate lua darul.

2 Raspunsuri

  1. Stan Turcu spune:

    Am fost si eu duminica in IOR, dar de la ora 11. Mi-ar fi prins bine 2 ture cu “motor”, dar..Eu am facut 5 ture cu media de 18 min/tura..Succes la antrenament.

  2. victor spune:

    Am citit ultimele trei articole,care-mi scapasera,am vazut si pozele anexe si observ ca si detalii legate de imbracamintea aleasa pt alergarea pe timp rece sunt atent studiate .Echipamentul usor dar calduros banuiesc ca e greu de gasit si destul de scump,nu ?De ce nu folosesti fes pt cap,e mai bine cu sapca sau e intamplator aleasa ?

Lasa un comentariu

Atentie: Comentariile vor fi moderate. Nu este nevoie sa trimiteti acelasi comentariul de mai multe ori