Un maratonist printre porumbei maratonisti

Pin It

Este data de 10.01.2009.
Desi este o dimineata foarte geroasa, Bucurestiul este intr-o continua miscare, un du-te vino de masini si de oameni. Acest lucru nu scapa neobservat consatenilor mei, care sunt niste pasionati si niste impatimiti columbofili. Nu au ratat pana acum nici o expozitie nationala organizata de catre  Federatia Nationala Columbofila. Si iata-ne la expozitie. Pentru prima oara particip la un asemenea eveniment.

In sala sporturilor din Agronomie, sute si sute de porumbei in colivii, sunt in centrul atentiei. Unii sunt specializati in zborul pe distante scurte, 200-300 km, iar altii pe distante lungi, 600-1100 km, acestia din urma numindu-se maratonisti. Sunt surprins de denumirea categoriei din care fac parte si ii studiez pe acestia cu o mai mare atentie. Iata, vad stransi intr-un singur loc zeci de porumbei maratonisti. Intotdeauna tinta lor in zbor este locul de unde au iesit din ou, acesta fiind pentru ei ca un emitator spre care alearga cu precizie in zbor. Locul in care au vazut lumina zilei, devine pentru porumbei un camp magnetic puternic care intra in rezonanta cu pasarea. Sunt lucruri pe care le stiu din copilarie de la prietenii mei. Fixez cu privirea un porumbel. Incep sa-i studiez: capul, ochii, aripile, penajul, picioarele. Desi sunt cam novice in ale porumbeilor mi se pare ca acesta este un exemplar pretios.

In  fisa de concurs ii sunt prezentate concursurile la care a luat parte, locul obtinut, numarul de km parcursi, coeficientul de punctaj si pozitia ocupata in campionatul national. In cele  4 concursuri a parcurs peste 4200 km. Vad o mare asemanare intre maratonul porumbeilor in zbor si maratonul oamenilor pe distanta de 42,195 km. Timpul si distanta parcursa sunt criterii care ii califica pe porumbei la alte concursuri. Tragand cu urechea la impatimitii din sala, am auzit chiar pronuntandu-se cuvantul olimpiada. La fel ca si ei, si mie imi trebuie un timp cat mai mic daca doresc sa particip la curse de maraton, in care accesul se face pe criterii de varsta si de performanta. Imi iau la revedere de la aceste minunate pasari, felicitandu-ma pentru inspiratia de a-i fi insotit  la expozitie pe prietenii mei:  Nicusor, Verginel si Mitica.

Ora la care mi-am propus sa alerg astazi, injur de 21 de km, se apropie, asa ca o iau repede la picioare, ca sa nu intarzii. Inainte de anul nou l-am intalnit la cabana pe Viorel care mi-a propus sa alerge cu mine. Pentru ca mi-a intrat in cap ca la un prim maraton organizat in Romania sa constitui o echipa de 4 persoane,  care sa alerge la stafeta de maraton, a inceput sa ma intereseze Viorel. Daca va alerga 10 km, nu conteaza astazi timpul, va fi in echipa. Le-am mai vorbit despre asta si altor prieteni si s-ar putea sa reusesc sa fac echipa. Si prietenul meu Liviu poate, cu putin antrenament, va fi in echipa. Stiu asta pentru ca am alergat  mult timp impreuna. Mai gasesc eu inca doi insi, am sanse mari sa-i descopar chiar la actualul meu loc de munca, printre baietii cu care am facut cateva meciuri de fotbal in anul trecut.
La ora stabilita Viorel chiar a venit, mi-a povestit cat de mult isi doreste sa alerge cu cineva. Vom alerga in jurul lacului, si plecam. Aleea este acoperita cu zapada care e  bine ca e batatorita dar avem si portiuni cu multa gheata. Daca nu ai incaltari bune risti sa termini cursa inainte de termen. Lacul, inghetat tun, este plin de copii care se dau pe gheata sau se alearga. Il studiez pe Viorel si il vad destul de proaspat, da senzatia ca ar vrea ca ritmul nostru sa poata  fi marit.

Si a doua tura a inceput bine, doar gheata ne incomodeaza din cand in cand. La finele ei acuza totusi dureri. Il incurajez si ii cer sa incerce sa mai faca inca o tura alaturi de mine. Strange din dinti si reuseste si a treia tura, adica a facut 10 km si iata ca am deja primul om in echipa de maraton.   Ma despart de Viorel, care se retrage, eu ramanand sa mai trag inca trei ture. Ma tot  misc in jurul lacului si observ doua portiuni din acesta care nu sunt inghetate. Acolo s-au adunat toate ratele salbatice de pe lac. Sunt ca un furnicar. Persoane de toate varstele le admira, le arunca bucati de paine iar copiii fac poze cu  ratele iesite la mal. Nici nu m-am intrebat bine cum de s-au adunat toate intr-un singur loc si de ce, si am gasit si raspunsul. La o comanda, parca,  furnicarul de rate s-a ridicat si si-a luat zborul, rotindu-se pe cerul  de deasupra lacului intr-un zbor, cum nu s-a mai intalnit.  Deci in zbor s-au deplasat ratele din celalalt capat al lacului, in cautarea pestisorilor, hrana lor de zi cu zi.

Gerul devine mai patrunzator, razele soarelui incep sa nu mai atinga aleile din jurul lacului, incep deja sa simt transpiratia rece imbibata in imbracaminte, dar nu mai am mult si gata; termin cele 6 ture de lac, urc scarile alergand, traversez parcul si o tin tot asa pana la bloc. Sunt multumit de antrenament si trebuie sa o tin tot asa, pentru ca pana la maratonul de la Paris sunt mai putin de 3 luni.

Pin It

7 Raspunsuri

  1. Liviu spune:

    Foarte tare…………………. Ilie….Ilie…..Ilie..!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

  2. aurel spune:

    Ilie meserie!
    Impresionant, esti omul pentru care nu exista imposibilul atunci cand spui „vreau”. Se stie ca orice activitate executata fara pasiune este grea. Sunt multi care la aparatia celui mai mic impediment, a unor probleme ivite in rezolvarea unor situatii sau chiar a unor divergente de idei, renunta, abandoneaza.
    Asta este si ideia. Nu renunta la nimic din ce ai inceput. SUCCES! Cinste maratonistilor!
    P.S. Formarea unei echipe prin selectionarea a inca doi coechipieri de la actualul tau loc de munca este de salutat, dar si nu te gandesti la un parasutist (intra la categoria celor care au renuntat, chiar daca nu a identificat impedimentele – dar are de gand sa nu abandoneze)

  3. victor spune:

    Simpatice pozele cu porumbei insa mie mi-au placut in mod special cele cu ratze din parc;nu stiam ca parcul in care alergi e asa mare si frumos.

  4. Mihai spune:

    Felicitari, este intr-adevar o performanta. Tine foarte mult de capacitatea fizica, dar cred ca forta mentala este cu adevarat cea care te poate face sa atingi linia de sosire.
    Succes in continuare

  5. VASILE spune:

    Nu mi-am inchipuit niciodata ca am sa te cunosc si sa ai atata putere sa-mi transmiti pasiunea catre acest sport care eu credeam ca nu mai exista Decite ori am ocazia sa alerg o fac cu placere si defiecare data imi propun sa alerg cu 1-2km mai mult, uneori chiar reusesc . Acest sport ma deconecteaza, ma fortifica imi umple plamanii cu oxigen, ma dezmorteste si ma face sa ma simt alt om . Iti multumesc ca ai trezit in mine placere de a face SPORT

  6. Iosif Rus, un coleg oarecare, dar si prieten spune:

    ILIE, te cunosc si simt o emotie cand iti citesc ceea ce scrii. Interesul si emotia se amplifica pe masura ce parcurg randurile si descrierea curselor, a evenimentelor momentului si a intamplarilor din fiecare alergatura. Admiratie! Iti cunosc vointa din sala si de la terenul de fotbal. Succes in continuare!

  7. D D..YY..RR.WW..RO spune:

    esti un columbofil sau un maratonist

Lasa un comentariu

Atentie: Comentariile vor fi moderate. Nu este nevoie sa trimiteti acelasi comentariul de mai multe ori