Este data de 26 decembrie 2008.
Coloana de masini se intinde pe zeci de km iar microbuzul inainteaza cu mare greutate pe Valea Prahovei. Ne deplasam cu viteza melcului, fiind clar ca drumul pana la Brasov va fi parcurs in multe ore. Sunt nerabdator sa ajung din nou la cabana pentru ca mi-am propus ca maine sa fac un antrenament adevarat, in conditii de iarna, incercand a urca spre Poiana Brasov.
Iata ca in zona Posada am parte de prima zapada adevarata de anul acesta. Norii cern fulgii de zapada jucausi, care sunt purtati de vant intr-un dans dezordonat pe deasupra prapastiei, pe cealalta parte a sa. Par nervosi pentru ca pamantul nu-i, si pentru ca e mult pana jos si sigur vor deveni picaturi de apa, desi tare mult ar fi vrut sa se astearna si ei pe covorul alb din adancul prapastiei. La fel de nervosi suntem si noi, dar usor, usor, ne revenim pentru ca iata dupa sapte ore de mers, in sfarsit am ajuns… la Brasov. Si aici e zapada din belsug masinile inainteaza cu greutate prin oras, soferii claxoneaza si semnalizeaza cu nervozitate, dar inainteaza. Cu putin noroc iata-ma in zona Rasnov; ninsoarea inceteaza, drumul de piatra fiind acoperit cu un strat batatorit de zapada, ca in povesti.

