Ilie Rosu | 
26 10 2008| 
Este data de 24 octombrie 2008.
Pe inserat, impreuna cu prietenul meu Virgil, plecam spre cabana Himalaya. Am tinut neaparat sa fim prezenti si sa participam a doua zi, la festivitatea de dezvelire a unui monument pentru cinstirea radiolocatoristilor. Vasile Dogaru, prietenul si antrenorul meu, omul care stie intotdeauna cand sa taca si cand sa faca, fost ofiter de radiolocatie, sustinut si de asociata sa, doamna Iuliana, a simtit ca a venit momentul ca radiolocatoristii sa aiba un monument al lor.
Oct
26
Oct
20
Este data de 19.10.2008.
Saptamana aceasta mi-am reluat antrenamentele. Dupa numai trei sedinte mi-am revenit. Astazi ma indrept din nou catre parc. Multe alei de la intrarea in parc vor fi modernizate pana la sfarsitul anului. In scurt timp parcul va avea un aspect european, atat ca intindere, cat si ca arhitectura. Astazi voi incerca sa alerg aproximativ distanta unui semimaraton, voi face deci 6 ture de parc. Este destul de frig afara, asa ca am pus pe mine o bluza de fas. Si pornesc. Tot ce ma intereseaza este sa alerg cu aceeasi viteza in fiecare tura. Si reusesc, 15 minute la fiecare tura, ajungand deja la forma de dinainte de maratonul de la Bucuresti. In aceasta saptamana am reluat alergarile in panta, asupra carora insist de fiecare data. Ele imi vor fi de folos la Atena, unde cel putin jumatate din traseu este in urcare. Desi este un soare cu dinti, parcul este totusi plin de persoane care alearga. Ieri, pe timpul antrenamentelor, am fost surprins in alergare de participantii la o cursa de zece mii de metri, care evoluau la campionatele municipale. Printre ei am recunoscut cativa insi, care au participat la maratonul Bucurestilor.
Oct
13
Este data de 12.10.2008.
Au trecut doar cateva zile de cand s-a incheiat maratonul de la Budapesta si iata ca ma simt deja refacut. Chiar vreau sa incerc marea nebunie: al doilea maraton oficial, intr-un interval de o saptamana si primul in Romania. Am mai facut-o la inceput, pe timpul antrenamentelor, cand nu stiam cu ce se mananca un maraton, si atunci am alergat distanta de 42 de km, de 3 ori intr-o luna. Abia mai tarziu am aflat ca e interzis sa faci un asemenea efort intr-un timp atat scurt si m-am potolit. Astazi imi doresc atat de mult sa incerc din nou! Constientizez mai mult ca niciodata ca intotdeauna exista un risc si de aceea ma angajez fata de mine sa nu fortez.
Am aflat de ce au aparut crampele musculare de la Budapesta, lipsa de calciu si de magneziu, asa ca saptamana aceasta am suplimentat ratia lor. Si parca ma simt mult mai bine.
Sambata am fost prezent in piata Constitutiei la inscriere. Nu e prea mare inghesuiala. Mi-am ridicat numarul de concurs si chip-ul. Este prima editie a maratonului international Bucuresti iar multe lucruri, privind organizarea, se invata din mers.
Oct
7
Iata ca a venit si ziua in care “Caravana – Maraton Budapesta” se pune in miscare. Impreuna cu doi prieteni care au crezut tot timpul in mine Dogaru Vasile – omul care a escaladat Everestul si partenerul meu de antrenament din scoala militara si Ionel Pisica – colegul de banca din aceeasi scoala, am pornit. Constientizam ca deplasarea cu masina pana la Budapesta va fi obositoare si de aceea inoptam la cabana Himalaya. In linistea noptii, doar nechezatul cailor ne tulbura somnul. Si a doua zi plecam mai departe.
Trecem prin Targu Mures si Reghin unde primim incurajarile unor fosti colegi de serviciu. Intre Cluj si Oradea ne oprim si inoptam la Misu la Munteni o zona de munte desprinsa din povesti parca. Suntem inconjurati din toate partile de munti cu pante abrupte. Iar aici cand ploua te linistesti, de parca ai fi undeva la terapie. A doua zi traversam Oradea, iesim din tara prin vama Bors si tinem directia catre Budapesta.
Parcurgem in scurt timp drumul pe autostrada si ajungem.
