Sep 29

Este data de 27 septembrie 2008.
A mai ramas  o saptamana pana la maratonul de la Budapesta, moment pe care il astept cu nerabdare. Voi alerga pentru prima oara intr-o competitie oficiala si am emotii. Obiectivul meu declarat este sa alerg sub patru ore si sa imi pastrez ceva resurse si pentru maratonul de la Bucuresti, care urmeaza la un interval de numai o saptamana, pe data de 12 octombrie. La acesta vreau sa particip si sa termin in picioare. O voi face pentru toti cei care au crezut in mine si m-au incurajat. Multi prieteni mi-au promis ca vor veni sa ma vada si sa ma sustina.

In  antrenamentele acestui sfarsit de saptamana imi voi verifica atent echipamentul, in special noile incaltari. Va trebui sa ma hotarasc cu ce ma incalt. Este rece afara si arata a toamna tarzie. Trebuie sa am grija sa nu fortez si sa nu racesc, multa lume este gripata. Mi-au fost suficiente patru ture de parc ca sa ma conving ca noii adidasi ma deranjeaza. Poate se vor largi un pic la urmatoarele antrenamente, daca nu, imi voi folosi la concurs incaltarile de antrenament. Mi-a tinut companie, cam doua ture, medicul rezident, restul de doua ture, le-am alergat singur, in acelasi ritm. Ce bine ar fi sa pot alerga intreaga cursa cu aceeasi constanta! Daca nu se va intampla anul acesta sigur voi reusi in anul care urmeaza. De la simpla dorinta de a alerga maratonul de la Atena, am urcat stacheta, si vizez sa fiu mai sprinten. Acest aspect ma stimuleaza si inseamna ca am intrat intr-un joc, care nu se va termina niciodata.
A doua zi, insotit de un prieten, care mi-a fost pe vremuri, atat partener de alergat, cat si adversar si coechiper  in multe partide de fotbal, m-am echipat pentru un antrenament usor si o iau din nou spre parc.
Si reusesc cel mai bun timp de cand alerg, intr-o  tura.  Si mai fac o tura. Sunt putin sub 13 minute. Gata, ma opresc, imi trag sufletul si inchei. Fac cateva poze cu noul meu echipament.

Dupa amiaza ma intalnesc cu maratonistul de la Atena, antrenorul din umbra, pe care il bombardez din nou cu intrebari. Ultima data mi-a explicat cat de important este sa cauti si sa descoperi placerea de a alerga pe timpul antrenamentelor. Imi da ultimele indicatii,  ma incurajeaza, imi ureaza succes si imi spune sa nu fortez. Imi daruieste o carte despre viata lui Ilie Floroiu iar pe una dintre pagini imi scrie cateva cuvinte. Cine are credinta va reusi! Cine alearga este atletul lui Dumnezeu! Cine insista si munceste singur va ajunge acolo unde a visat! Va multumesc domnule Petrica LUPAN!
Imi atrage atentia ca inainte de cursa voi fi singur si  voi fi propriul meu antrenor.

Prieteni sunt gata! Impreuna cu prietenii mei Vasile, Nelutu si Florin vom pleca. La orizont zaresc deja portile Budapestei si simt curentii de aer cald ai Dunarii care ma asteapta!

Sep 22

Este data de 20 septembrie 2008.

Dimineata sunt din nou in parc. A mai trecut o saptamana, in care am alergat 23+10+13+13+16=75 de km. In sfarsit mi-am gasit un ritm de alergare pe care il caut de mult timp si pe care pot acum sa  il mentin constant.
Timpul e racoros si numai bun pentru alergat, nu insa si pentru plimbat, putini fiind cei care au  avut curajul sa iasa astazi in parc.
Ca intotdeauna imi planific sa alerg cel putin trei ture de parc. Si plec din nou. La a doua tura ma-ntalnesc cu un fost partener de fuga, medic tanar rezident, cu care am alergat si cu o saptamana in urma, acesta imi  tine trena doar o tura, pentru ca la urmatoarea, sa acuze dureri in partea stanga si incetineste alergarea. In final ma rotesc in jurul parcului de sase ori si constat ca fiecare tura  am parcurs-o in acelasi timp. La fel s-a intamplat si cu o seara in urma, cand am alergat  cinci ture, toate cu aceeasi viteza. Voi incerca la primul meu concurs sa alerg prima jumatate de maraton cam in acelasi ritm, apoi sa trag de mine pana la finalul cursei si sa vad ce o iesi. Obiectivul principal pe care mi l-am propus este sa alerg, sa termin si sa scot un timp de maxim 4 ore.  Simt astazi ca am atins maximum de forma.

Citeste restul »

Sep 17
Nasterea unui vis
icon1 Ilie Rosu | icon2 Antrenamente | icon4 17 09 2008| icon31 comentariu »

Este data de 15 septembrie 2008.

Afara e ceata si mi-e frig. Infofolit de parca ar fi iarna, alerg din nou pe inserat. Ciudat, ce mi se intampla, c-alerg si fug, ca povestesc si scriu, nici astazi nu ma pot opri. Dinspre apus, de acolo vine vocea, e o soapta, si-mi suna in ureche si ma tulbura. M-a provocat, de-am inceput s’ alerg mai mult. Si am fortat momentul si intr-o zi, prin clipe de cosmar, prin agonie si extaz, riscand chiar totul, am incercat din nou. M-am descarcat nervos si am avut final. De undeva din trup, din minte cred, s-a scurs o energie, atat cat trebuia, s-ajung la o distanta, mult visata. A fost un dar de undeva de sus, pe care l-am primit, la schimb, in compensare, pentru ca suferinta-n cursa ce-o urmez, sa fie mai usoara si mai dulce. Citeste restul »

Sep 15

Este data de 13 septembrie 2008.

Simt deja oboseala acumulata in timpul saptamanii. In ultimile 7 zile am alergat 30+10+13+16+19+10=98 de km; S-a mai acumulat ceva la pregatirea mea in tentativa de a alerga oficial un  maraton. Pofta vine mancand si de aceea ma intereseaza foarte mult in cat  timp voi parcurge distanta.

Acum doua saptamani am alergat cateva ture in parc impreuna cu Cosmin. Ne-am deplasat pentru prima oara in acelasi sens si am fost incantat sa aflu ca obiectivele noastre sunt comune si ca ne vom intalni la maratonul de la Budapesta. Am constatat ca are mai multa experienta in alergarea pe distante lungi si ca se pregateste de maraton de mult timp. Face parte dintr-un grup de maratonisti cu care se antreneaza la fiecare sfarsit de saptamana. Citeste restul »

Sep 9

Este data de 05 septembrie 2008.

Se facuse tarziu si afara se intunecase. Am plecat totusi cu masina impreuna cu baiatul nasului meu si cu prietena lui spre Adjudu Vechi.

Catre miezul noptii, dupa cateva ore de mers in noapte, enervati de luminile masinilor care circulau din sens opus, am ajuns la destinatie. In ziua de sambata au fost destule de lucru in jurul casei. Munca fizica m-a cam obosit dar, luand partea buna a lucrurilor, cred ca mi-am facut incalzirea pentru antrenamentul din ziua de duminica, cand mi-am propus sa alerg in jur de 30 de km.

Citeste restul »

« Postari precedente